tag:blogger.com,1999:blog-89772696692602407392024-02-08T05:01:04.326-08:00BLOG ENCICLOPEDIC 4 - O ZI BUNABLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.comBlogger800125tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-35258341177016721962016-03-03T02:54:00.001-08:002016-03-03T02:54:06.508-08:00Bunicul a parasit timpul ce invarte ceasul de pe noptiera. Nu a plecat definitiv, a luat doar un alt tren...<br />
Va
rog sa nu il uitati pe acest batran de 1003 luni, mandru posesor al
celor 9 bloguri. Pana in ultima clipa am crezut ca se va face bine
pentru ca asta am invatat de la el, prin puterea exemplului sau, sa fiu
optimista intotdeauna.<br />
Va ramane in inima noastra mereu. Raluca & Oana Cercelaru si toata familia.<br />BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-47967314194438887072016-01-19T07:12:00.002-08:002016-01-19T07:12:38.588-08:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: x-large;"><i>ÎPS Andrei: „Recunoștința este o virtute din ce în ce mai rar întâlnită”</i></span></span></h1>
</div>
<i><span style="font-size: large;"> <img alt="Andrei" class="attachment-large size-large wp-post-image" height="320" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2016/01/Andrei.jpg" width="480" />
</span></i><div class="post-content">
<i><span style="font-size: large;">
</span></i><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/ips-andrei-recunostinta-este-o-virtute-din-ce-in-ce-mai-rar-intalnita.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 105px;"></span></span></i></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/ips-andrei-recunostinta-este-o-virtute-din-ce-in-ce-mai-rar-intalnita.html" data-type="button_count" data-width="110">
<i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 109px;"></span></span></i></div>
</div>
</div>
<i><span style="font-size: large;">
</span></i><span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;">„Recunoștința este o
virtute din ce în ce mai rar întâlnită”, a subliniat Mitropolitul
Clujului, astăzi, 17 ianuarie 2016, în duminica în care creștinii
ortodocși au meditat asupra Pildei celor 10 leproși.</span></i></span><br />
<span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;">Ierarhul a precizat că recunoștința este virtute de mare preț în fața
lui Dumnezeu, însă adesea oamenii uită de ea. Ca și în Pilda celor 10
leproși, când doar unul din cei 10 vindecați de Mântuitorul s-a întors
să Îi mulțumească Fiului lui Dumnezeu, și în viața de zi cu zi, oamenii
când trăiesc bine, uită să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru toate
binefacerile de care se bucură: „Cam 10 % dintre oameni sunt
recunoscători, iar 90 %, din nefericire, sunt ingrați pentru că nu
răspund binefacerii cu recunoștință. Cea mai mare mulțumire pe care
trebuie să o avem este față de Dumnezeu. Apoi, trebuie să avem
recunoștință față de părinții care ne-au născut, ne-au crescut și ne-au
educat, față de dascăli, față de preoții duhovnici și față de toți
binefăcătorii noștri”, a subliniat Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și
Mitropolit Andrei.</span></i></span><br />
<span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/ips-andrei-recunostinta-este-o-virtute-din-ce-in-ce-mai-rar-intalnita.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 105px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/ips-andrei-recunostinta-este-o-virtute-din-ce-in-ce-mai-rar-intalnita.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 109px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><div class="post-meta-top">
<div class="pull-left">
<span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;"> 19-01-2016 </span></i></span></div>
</div>
<span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><div class="category-tag">
<span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;"><a href="http://www.napocanews.ro/category/spiritualitate" rel="tag">Spiritualitate</a> <a href="http://www.napocanews.ro/tag/ips-andrei-recunostinta-este-o-virtute-din-ce-in-ce-mai-rar-intalnita" rel="tag">ÎPS Andrei: „Recunoștința este o virtute din ce în ce mai rar întâlnită”</a>, <a href="http://www.napocanews.ro/tag/napocanews" rel="tag">napocanews</a></span></i></span> </div>
<span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><div id="navigation">
<span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><ul class="pager">
<li class="previous"><span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;"><a href="http://www.napocanews.ro/2016/01/clujeanul-valentin-lungu-a-devenit-vicepresedinte-anrm.html" rel="prev"> Clujeanul Valentin Lungu a devenit vicepreședinte ANRM</a></span></i></span></li>
<li class="next"><span style="color: #073763;"><i><span style="font-size: large;"><a href="http://www.napocanews.ro/2016/01/combate-stresul-cu-ajutorul-plantelor.html" rel="next">Combate stresul cu ajutorul plantelor </a></span></i></span></li>
</ul>
</div>
</div>
BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-1016993055677798812016-01-10T06:38:00.000-08:002016-01-10T06:38:10.159-08:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #4c1130;"><i>Evanghelia de Duminică: Robia cea mai grea
este atunci când nu-L cunoști pe Dumnezeu Robia cea mai grea este atunci
când nu-L cunoști pe Dumnezeu</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="deisis_w747_h373_q100" class="attachment-large size-large wp-post-image" height="239" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2016/01/deisis_w747_h373_q100.jpg" width="480" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/evanghelia-de-duminica-robia-cea-mai-grea-este-atunci-cand-nu-l-cunosti-pe-dumnezeu-robia-cea-mai-grea-este-atunci-cand-nu-l-cunosti-pe-dumnezeu.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 105px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/evanghelia-de-duminica-robia-cea-mai-grea-este-atunci-cand-nu-l-cunosti-pe-dumnezeu-robia-cea-mai-grea-este-atunci-cand-nu-l-cunosti-pe-dumnezeu.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 109px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Duminica după Botezul Domnului <span style="font-weight: 300;">(Începutul propovăduirii Domnului)</span></span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Matei 4, 12-17</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemnițat, Iisus a plecat în
Galileea. Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum,
lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească
ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: „Pământul lui Zabulon și
pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau
în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început
Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, că s-a apropiat
Împărăția cerurilor.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Duminica de astăzi se leagă de evenimentul Botezului Domnului nostru
Iisus Hristos, deoarece urmăreşte atât logic, cât şi cronologic lucrarea
Sa pământească. Textul Sfintei Evanghelii arată că Mântuitorul Iisus
Hristos, după ce a fost botezat de Ioan în Iordan şi după ce a fost
ispitit de diavolul în muntele Carantaniei, a auzit că Ioan Botezătorul a
fost întemniţat. Ca urmare, a părăsit Iudeea şi a mers în hotarele
seminţiilor lui Zabulon şi Neftali, aproape de Marea Mediterană, şi
acolo a început a învăţa pe oameni spunându-le să se pocăiască, deoarece
s-a apropiat Împărăţia cerurilor.<br />
Începutul propovăduirii Domnului nostru Iisus Hristos se leagă de
evenimentele petrecute în societatea iudaică, anume de mişcările produse
de propovăduirea Sfântului Ioan Botezătorul şi de notorietatea pe care
persoana acestuia o căpătase în faţa poporului iudeu. Activitatea
Sfântului Ioan Botezătorul se desfăşurase, din punct de vedere
cronologic, înainte de lucrarea propovăduitoare a Mântuitorului Iisus
Hristos, şi pentru puţin timp în paralel cu Acesta. Momentul Botezul
Domnului, pe care l-am cinstit zilele trecute, este unul care pune în
lumină convergenţa şi concordanţa între lucrarea Mântuitorului Hristos
şi cea a Sfântului Ioan Botezătorul. Întâlnirea dintre Fiul lui Dumnezeu
şi Ioan la râul Iordan ne descoperă Sfântă Treime, prin Persoana Fiului
Care Se botează, prin glasul Tatălui din cer şi prin Persoana Duhului
în chip de porumbel. Din acest fapt, deducem că Revelaţia lui Dumnezeu
se împlineşte în Întruparea Cuvântului şi în activitatea Sa
învăţătorească. Dar momentul Botezului Domnului mai marchează şi
întâlnirea întregii Tradiţii a Sfinţilor Proroci din perioada
vechi-testamentară cu Persoana lui Mesia la Care aceste prorociri fac
referire. De asemenea, această Sfântă Tradiţie prorocească a pregătirii
şi vestirii lui Mesia se găseşte ipostaziată în persoana Sfântului Ioan
Botezătorul, care atinge cu mâna sa creştetul Atotţiitorului, despre
Care mărturiseşte că este Mielul lui Dumnezeu. Din acest eveniment al
Botezului deducem că tradiţia prorocirilor mesianice ia sfârşit tocmai
în clipa când Mesia este binevestit de Ioan. Din acest punct de vedere,
Biserica îl numeşte precum Mântuitorul Hristos, Înaintemergător. Acest
caracter de Înaintemergător este pus în valoare şi de textul evanghelic
de astăzi, respectiv al Duminicii după Botezul Domnului, atunci când se
spune că Iisus a auzit că Ioan a fost întemniţat şi că după aceea Şi-a
început activitatea propovăduitoare.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Retragerea în Galileea</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Activitatea Sa învăţătorească se leagă de pregătirea anterioară,
adică de momentul Botezului pe care l-am amintit, dar şi de ispitirea pe
care a avut-o în muntele Carantaniei. Sfânta Evanghelie după Matei ne
istorisește că Domnul a postit timp de patruzeci de zile, iar după aceea
a biruit întreita ispitire a diavolului. Postirea lui Hristos ne arată
nu faptul că El ca Dumnezeu avea nevoie să postească sau să biruiască în
ispite, deoarece despre Dumnezeu este impropriu să spunem că poate fi
ispitit. El a postit şi a fost ispitit în dimensiunea firii Sale
omeneşti, ca să o crească şi să o actualizeze la caracterul desăvârşit
al dumnezeirii Sale. Abia după acest prag începe activitatea Sa
învăţătorească. În acest timp era ispitit şi Înaintemergătorul Său,
Sfântul Ioan Botezătorul, care ajunge să fie închis şi omorât în urma
unor intrigi.<br />
Sfânta Evanghelie de astăzi mai menţionează că Domnul S-a retras din
Iudeea atunci când a fost închis Ioan, iar prin aceasta ne arată că
lucrarea învăţătorească începe în continuitatea lucrării
Înaintemergătorului Său. Retragerea din Iudeea nu este prilejuită de
vreun sentiment de frică, mai ales frica de persecuţie, deoarece este
ilogic să credem că Hristos, Care a biruit ispitirile diavolului în
muntele Carantaniei, ar fi avut frică de vreo stăpânire lumească. El S-a
retras din smerenie, deoarece, fiindu-i refuzată propovăduirea
Înaintemergătorului Său, mai ales în Iudeea care era centrul vieţii
spirituale şi politice a lui Israel, Se retrage să propovăduiască acolo
unde este primit. Din acestea vedem că Hristos pune mare preţ pe
libertatea oamenilor, şi chiar când aceasta se manifestă ostilă într-un
chip colectiv sau instituţional, El Se retrage, aşa cum S-a retras în
cazul de faţă în pământul seminţiilor lui Zabulon şi Neftali. Aceste
seminţii, vieţuind în vecinătatea cosmopolită a unor populaţii de mai
multe culturi, printre care amintim: asirieni, canaaniţi, babilonieni,
romani, elini, fenicieni, nu mai păstrau în totalitate valoarea culturii
iudaice de la Ierusalim, şi deci obiceiurile lor deveniseră dominate de
idolatrie, formalism, dezinteres pentru cele spirituale. Prin acest
debut al activităţii învăţătoreşti, vedem că Hristos propovăduieşte
omului dinspre dimensiunea văzută a vieţii spre cea nevăzută sau
înţelegătoare. Astfel, în teologia dogmatică, spunem că revelaţia se
înfăptuieşte pe de o parte, la început, pe cale naturală, şi apoi se
aprofundează pe cale supranaturală.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Hristos aduce libertatea adevărată</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Mântuitorul Iisus Hristos începe activitatea Sa învăţătorească prin
cuvintele pe care le rostise mai înainte şi Sfântul Ioan: „Pocăiţi-vă că
S-a apropiat Împărăţia cerurilor”. Prin această expresie vedem că
Scriptura condensează într-un mod nesilnic întreg mesajul
creştinismului, respectiv Vestea cea Bună a posibilităţii existenţei
desăvârşite a făpturii într-o Împărăţie a lui Dumnezeu. Acest mesaj
venea pe fondul unor evenimente politice recente, anume dominaţia de mai
multe veacuri a poporului evreu de către alte popoare sau entităţi
politice: robia babiloniană, apoi Imperiul Macedonean şi dominaţia
elenistă, după care vedem că vine dominaţia Imperiului Roman,
manifestată prin numirea la cârma regatului iudeu a unei dinastii
neiudaice vasale, cea a Hasmoneilor. În acest context, aspiraţiile spre
libertate ale evreilor erau din ce în ce mai prezente, mai vocale şi mai
puternice. Nevoia de autodeterminare politică şi religioasă a evreilor
constituia fondul prin care ei concepeau ideea de libertate, de aceea
Hristos le propovăduieşte surprinzător o altă formă de libertate,
întruchipată de acea Împărăţie care nu este din lumea aceasta, adică o
Împărăţie a cerurilor. Prin aceasta, Domnul Hristos transferă
preocupările omului păcătos din planul existenţei istorice către un plan
al existenţei veşnice, adică către adevărata libertate în Dumnezeu.
Propovăduirea Mântuitorului Iisus Hristos îndreaptă atenţia oamenilor
spre un nou sens al libertăţii, care devine dintr-odată accesibil nu
numai celor cu statut social liber, ci şi sclavilor, şi slugilor, şi
neputincioşilor. Prin propovăduirea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos atrage
atenţia asupra libertăţii omului, schimbându-i perspectiva dintr-una
social-politică, a înţelesului îngust, spre una veşnică şi infinită de
sub robia păcatului şi a morţii. În acest mesaj este conţinut implicit
şi sensul acestei libertăţi, anume acela de a conştientiza că adevărata
robie nu este dată de o determinare văzută, ci de reaua întrebuinţare a
libertăţii creaţiei de a nu-şi mai cunoaşte Cauzatorul ei.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Duminica de astăzi pune în valoare aceste aspecte ale lucrării mântuitoare a lui Hristos<br />
într-un mozaic şi peisaj realist, adaptat la ceea ce aşteaptă să vadă nu
numai un om duhovnicesc, ci şi unul care se ghidează după cele
materiale. Concordanţa şi sincronizarea lucrărilor prorocilor, a
Sfântului Ioan Botezătorul şi a lui Hristos Însuşi, aduc aminte de acea
pildă pe care El Însuşi o rosteşte ucenicilor Săi, aceea a lucrătorilor
viei. Prin aceea vedem că Dumnezeu lucrează prin oamenii care fac voia
Lui, dar aceştia nu sunt primiţi de cei tocmiţi, extinzând răutatea lor
prin boicotul întregii vii. Deci lumea aceasta este precum via, un loc
al desfăşurării unui război nevăzut pentru mântuirea omului şi câştigul
său la viaţa veşnică, aşa cum este evocată activitatea învăţătorească a
lui Hristos la urma tuturor slugilor trimise şi ucise de lucrători. Din
acest punct de vedere, odată cu luminarea învăţătorească, Hristos
deschide şi planul Judecăţii acestei lumi, căci odată cu învăţătura vine
şi conştientizarea care modifică culpabilitatea în cazul păcatului din
neştiinţă.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><em>Pr. Asist. Dr. Mihai Burlacu, 10 Ianuarie 2016</em></span></i></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-88682864793328786212016-01-07T08:05:00.000-08:002016-01-07T08:05:18.768-08:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #990000;"><i>Sfântul Ioan Botezatorul</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i> <img alt="98649_sfantul-ioan-botezatorul-25" class="attachment-large size-large wp-post-image" height="405" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2016/01/98649_sfantul-ioan-botezatorul-25.jpg" width="480" />
</i></span></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/sfantul-ioan-botezatorul-3.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 105px;"></span></i></span></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/sfantul-ioan-botezatorul-3.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 109px;"></span></i></span></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>În fiecare an, pe 7
ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il
cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan
Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia.
Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea
prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus.
Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp
ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de
ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului
sau.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele
maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara
Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat
in pantece, Ioan afirma ca “nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta
marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din
proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui
Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca
Ioan “a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El,
care l-a facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in
chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Raspunsul la intrebarea “Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan
Botezatorul pe Hristos?”, il gasim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34),
care reda marturia Botezatorului: “Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu
apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si
ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am
vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu” (In 1, 33-34).
Parintele Dumitru Staniloae, talcuieste acest eveniment astfel:
“Dumnezeu il poate face pe om sa auda in forma omeneasca ceea ce vrea El
sa-i spuna, si sa vada in forma in care vad ochii omenesti vointa Sa
dintr-un anumit moment. Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va
cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul
Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El.
Cum putea vorbi omeneste Fiul lui Dumnezeu intrupat, asa si Tatal Lui a
putut “vorbi” sau face pe Ioan sa-L auda vorbind. Se arata si in aceasta
ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu”.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al cincisprezecelea
an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul
Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregati poporul pentru
primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut
lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: “Pocaiti-va,
ca s-a apropiat imparatia cerurilor!”.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Ioan Botezatorul model al smereniei</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>In conditiile in care, omul cazut in pacat nu mai doreste sa se
afirme decat pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si
toate, Sfantul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma
despre sine: “Nu sunt vrednic, ca plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua
incaltamintei” (In 1, 27). Desi afirma de doua ori: “Iata Mielul lui
Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii”, iar dupa botezul Domnului in
Iordan: “Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas
peste El”, marturiseste: “Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa
creasca.” Pare nefiresc ca un om sa doreasca sa se micsoreze, cu scopul
ca aproapele sau sa sporeasca. Firesc ii este omului cazut din har, sa
doreasca a creste si a se imbogati pe seama si in dauna celorlalti.
Semenii trebuie sa existe pentru un om cazut in pacat, doar sa-l admire
si sa-i slujeasca.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar spre a birui mandria.
Trebuie sa retinem ca avem capacitatea de a iesi din noi si a ne jertfi
pentru aproapele nostru.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Boteazatorul</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era
imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se
hranea cu lacuste si miere salbatica.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in
Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era
rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea
copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal
curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura
neamurile pagane.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, semnifica chemarea evreilor si a paganilor la Hristos.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau
considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea
doar cu cele placute Domnului.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Moartea Sfantului Ioan Botezatorul</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de
sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul,
la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in
castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul
lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de
moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si
placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul
Botezatorului ca rasplata.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23
septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea
capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie)
si a treia aflare a capului sau (25 mai).</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul.</i></span></span><br />
<span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #990000;"><span style="font-size: large;"><em>Adrian Cocosila</em></span></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-27741361135592301482016-01-07T07:59:00.001-08:002016-01-07T07:59:19.112-08:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #20124d;"><i>Sfântul Ioan Botezatorul</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="98649_sfantul-ioan-botezatorul-25" class="attachment-large size-large wp-post-image" height="405" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2016/01/98649_sfantul-ioan-botezatorul-25.jpg" width="480" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/sfantul-ioan-botezatorul-3.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 105px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/sfantul-ioan-botezatorul-3.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 109px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">În fiecare an, pe 7
ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il
cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan
Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia.
Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea
prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus.
Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp
ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de
ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului
sau.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele
maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara
Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat
in pantece, Ioan afirma ca “nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta
marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din
proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui
Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca
Ioan “a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El,
care l-a facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in
chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Raspunsul la intrebarea “Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan
Botezatorul pe Hristos?”, il gasim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34),
care reda marturia Botezatorului: “Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu
apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si
ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am
vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu” (In 1, 33-34).
Parintele Dumitru Staniloae, talcuieste acest eveniment astfel:
“Dumnezeu il poate face pe om sa auda in forma omeneasca ceea ce vrea El
sa-i spuna, si sa vada in forma in care vad ochii omenesti vointa Sa
dintr-un anumit moment. Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va
cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul
Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El.
Cum putea vorbi omeneste Fiul lui Dumnezeu intrupat, asa si Tatal Lui a
putut “vorbi” sau face pe Ioan sa-L auda vorbind. Se arata si in aceasta
ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu”.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al cincisprezecelea
an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul
Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregati poporul pentru
primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut
lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: “Pocaiti-va,
ca s-a apropiat imparatia cerurilor!”.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Ioan Botezatorul model al smereniei</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">In conditiile in care, omul cazut in pacat nu mai doreste sa se
afirme decat pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si
toate, Sfantul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma
despre sine: “Nu sunt vrednic, ca plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua
incaltamintei” (In 1, 27). Desi afirma de doua ori: “Iata Mielul lui
Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii”, iar dupa botezul Domnului in
Iordan: “Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas
peste El”, marturiseste: “Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa
creasca.” Pare nefiresc ca un om sa doreasca sa se micsoreze, cu scopul
ca aproapele sau sa sporeasca. Firesc ii este omului cazut din har, sa
doreasca a creste si a se imbogati pe seama si in dauna celorlalti.
Semenii trebuie sa existe pentru un om cazut in pacat, doar sa-l admire
si sa-i slujeasca.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar spre a birui mandria.
Trebuie sa retinem ca avem capacitatea de a iesi din noi si a ne jertfi
pentru aproapele nostru.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Boteazatorul</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era
imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se
hranea cu lacuste si miere salbatica.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in
Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era
rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea
copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal
curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura
neamurile pagane.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, semnifica chemarea evreilor si a paganilor la Hristos.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau
considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea
doar cu cele placute Domnului.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Moartea Sfantului Ioan Botezatorul</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de
sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul,
la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in
castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul
lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de
moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si
placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul
Botezatorului ca rasplata.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23
septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea
capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie)
si a treia aflare a capului sau (25 mai).</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul.</span></i></span><br />
<span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #20124d;"><i><span style="font-size: large;"><em>Adrian Cocosila</em></span></i></span><br />
<div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/sfantul-ioan-botezatorul-3.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 105px;"></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2016/01/sfantul-ioan-botezatorul-3.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 109px;"></span></div>
</div>
</div>
BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-15228066080434427802015-12-26T01:52:00.000-08:002015-12-26T01:52:16.081-08:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #073763;"><i>Praznicul Nașterii Domnului, bucurie mare pentru preoții și credincioșii clujeni</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i> <img alt="17-2" class="attachment-large size-large wp-post-image" height="319" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2015/12/17-2.jpg" width="480" />
</i></span></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/12/praznicul-nasterii-domnului-bucurie-mare-pentru-preotii-si-credinciosii-clujeni.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 105px;"></span></i></span></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/12/praznicul-nasterii-domnului-bucurie-mare-pentru-preotii-si-credinciosii-clujeni.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 109px;"></span></i></span></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>Zi de mare bucurie a
fost astăzi în Catedrala Mitropolitană din centrul Clujului, care a
fost neîncăpătoare de creștinii veniți să participe la Sfânta Liturghie a
praznicului Nașterii Domnului Hristos. Părinți împreună cu copii lor,
mulți tineri, dar și persoane adulte și în vârstă au participat la
slujba săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit
Andrei, alături de un numeros sobor de preoți și diaconi.</i></span></span><br />
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>La Sfânta Liturghie a luat parte și președintele Academiei Române,
Ionel Valentin Vlad, alături de alți reprezentanți ai autorităților
locale.</i></span></span><br />
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>Părintele Mitropolit a dat citire în cadrul cuvântului de învățătură,
pastoralei de Crăciun, care pune accent pe educarea tinerilor. În
contextul celor ce se întâmplă în societatea de astăzi și în lumea
postmodernă, Înaltpreasfinția Sa a spus că nu există altă soluţie, decât
educarea celor mici, iar modelul absolut în acest sens este Domnul
Iisus Hristos, Cel născut în ieslea Betleemului.</i></span></span><br />
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>La finalul pastoralei, Înaltpreasfințitul Andrei a mai spus că
tinerii trebuie educați în spiritul Evangheliei lui Hristos, iar
misiunea aceasta importantă le revine celor trei mari instituții:
Biserica, Familia și Școala.</i></span></span><br />
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului i-a îndemnat pe creștini să
participe la Sfânta Liturghie, așa îi pot întoarce puțin din iubirea pe
care Dumnezeu a oferit-o în dar, titrează <a href="http://radio%20rena%c8%99terea/">Radio Renașterea</a>.</i></span></span><br />
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>Atmosfera de sărbătoare a fost intensificată de colindele
interpretate de corul Catedralei Mitropolitane, condus de pr. prof.
Vasile Stanciu. La momentul împărtășaniei foarte mulți credincioși, în
special copii, au primit Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, iar la
finalul slujbei Înaltpreasfințitul Andrei l-a ridicat la rangul de
protosinghel pe Ieromonahul Benedict Vesa, secretar eparhial și cadru
didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.</i></span></span><br />
<span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><i>
</i></span></span><span style="color: #073763;"><span style="font-size: large;"><em>NapocaNews</em></span></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-69131896942537435982015-12-26T00:53:00.001-08:002015-12-26T00:53:07.777-08:00Rugaciune pentru iertare.<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="https://www.youtube.com/embed/R-Vye2uM8oo" width="480"></iframe>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-33813667935599447852015-12-26T00:51:00.001-08:002015-12-26T00:51:30.906-08:00Rugăciune către Sfântul Înger păzitor - Grabnic ajutătoare<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="https://www.youtube.com/embed/fDI_fxkTlIE" width="480"></iframe>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-81594900900937491382015-12-26T00:49:00.001-08:002015-12-26T00:49:44.485-08:00RUGACIUNE PUTERNICA CU EFECT IMEDIAT<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="https://www.youtube.com/embed/izl73s7e5ew" width="480"></iframe>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-16492387404055638222015-12-26T00:48:00.001-08:002015-12-26T00:48:25.567-08:00Rugăciuni foarte puternice, PSALTIREA: Catisma a 4 si 5-a<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="344" src="https://www.youtube.com/embed/UyzMLjYTRLM" width="459"></iframe>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-20223863612429804872015-12-26T00:46:00.001-08:002015-12-26T00:46:48.154-08:00O RUGACIUNE CARE ITI POATE SCHIMBA VIATA - Charles Stanley<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="344" src="https://www.youtube.com/embed/Zkjx5Ac7DM4" width="459"></iframe>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-508372738653446282015-12-26T00:44:00.001-08:002015-12-26T00:44:51.107-08:00Acatist de mulţumire "Slavă lui Dumnezeu pentru toate", Marian Moise<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="https://www.youtube.com/embed/hhZSzemWQyw" width="480"></iframe>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-12917906032701206192015-12-26T00:42:00.001-08:002015-12-26T00:42:31.607-08:00Acatistul Maicii Domnului - "Bucuria tuturor celor necăjiți"<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="https://www.youtube.com/embed/FgvIVQpxJgo" width="480"></iframe>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-16773282777761900422015-12-26T00:39:00.001-08:002015-12-26T00:39:57.103-08:00Acatistul Sfantului Ciprian si Iustina ( 2 Octombrie )<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="344" src="https://www.youtube.com/embed/rttlXynjmh4" width="459"></iframe>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-3642812268458030892015-12-25T05:16:00.000-08:002015-12-25T05:16:37.960-08:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #cc0000;"><i>Ajunul Crăciunului. Ce înseamnă și ce sfinți sărbătorim</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="Mos-craciun-1" class="attachment-large size-large wp-post-image" height="300" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2014/12/Mos-craciun-1.jpg" width="400" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/12/ajunul-craciunului-ce-inseamna-si-ce-sfinti-sarbatorim.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 105px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/12/ajunul-craciunului-ce-inseamna-si-ce-sfinti-sarbatorim.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 109px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">În aceasta zi, de
Ajun de Craciun, suntem in apropierea marelui praznic al Nasterii lui
Hristos, care a innoit lumea. Niciun alt praznic imparatesc nu aduce
atata bucurie in sufletele si in casele noastre ca Nasterea Domnului,
spune arhimandritul Ilie Cleopa in volumul “Predici la praznice
imparatesti si la sfintii de peste an”.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">“Acum cand suntem in ajunul Craciunului, cand dreptul Iosif cauta loc
de gazduire in Bethleem pentru Fecioara si pentru Prunc si nu gaseste,
cand Fecioara merge in pestera sa nasca pe Fiul Lui Dumnezeu si
Mantuitorul lumii, sa ne silim fiecare si sa-i dam loc de gazduire si de
nastere lui Hristos in casele noastre crestinesti si in camara inimilor
noastre”, spune parintele Ilie Cleopa.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Pentru sarbatoarea Nasterii Domnului, Biserica se pregateste cu
sarguinta. De aceea, inaintea sarbatorii este randuit un post de sase
saptamani, Postul Craciunului, care inchipuieste postul celor 40 de zile
pe care l-a tinut Moise pe muntele Sinai, ca sa se invredniceasca de a
vedea pe Dumnezeu si a primii Tablele Legii.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Ziua din ajunul Nasterii Domnului este una de post mai aspru decat
celelalte zile, deoarece se ajuneaza pana seara. Dezlegarea la mancaruri
de dulce se da a doua zi (25 decembrie), in ziua sarbatorii
Craciunului, dupa Sfanta Liturghie.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Dupa ceasul pranzului, in ajun, spre seara, se obisnuieste sa se
manance grau fiert, amestecat cu fructe si miere, in amintirea postului
Sfantului Proroc Daniel si al celor trei tineri din Babilon.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Despre hrana tinerilor iudei in robia babiloniana aminteste Biserica
Ortodoxa in rugaciunea de binecuvantare a colivei, unde se spune:
“Doamne, Cel ce ai plinit toate cu cuvantul Tau si ai poruncit
pamantului sa scoata multe feluri de roade spre indulcirea si hrana
noastra; Care pe cei trei tineri si pe Daniel care erau in Babilon,
fiind hraniti cu seminte i-ai aratat mai frumosi decat cei ce erau
hraniti cu multe desfatari”.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;"><strong>Cum a aparut traditia bradului de Craciun</strong></span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Aceasta zi de post aspru mai aminteste si de postul tinut odinioara
de catehumenii care, in seara acestei zile, erau botezati si impartasiti
pentru prima data cu Sfintele Taine, in cadrul Liturghiei Sfantului
Vasile cel Mare.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">In seara zilei de ajun, credinciosii obisnuiesc sa manance o mancare
dulce, numita in popor “Scutecele lui Iisus”. Cu faina, apa si sare se
framanta niste lipii subtiri care se coc pe plita. Acestea se inmoaie
intr-un sirop dulce (apa cu miere sau zahar) si se presara cu nuca
macinata.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">In aceasta zi de pregatire pentru intampinarea marelui praznic
imparatesc al Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos exista
randuieli liturgice speciale. In ajunul Craciunului se citesc Ceasurile
Imparatesti si se savarseste Liturghia Sfantului Vasile cel Mare unita
cu Vecernia. Ceasurile Imparatesti cuprind pericope evanghelice din
Vechiul si Noul Testament si cantari liturgice cu privire la Nasterea
Domnului.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Dupa noaptea de ajun, trei zile la rand, in toate bisericile se
savarseste Sfanta Liturghie. Datorita bucuriei marelui praznic al
Nasterii Domnului, s-a randuit ca in perioada cuprinsa intre Craciun si
Boboteaza sa nu se faca ingenuncheri si plecaciuni. Exceptie fac insa
canoanele primite de la duhovnic.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Tot in aceasta ultima zi din Postul Craciunului, preotul umbla pe la
casele credinciosilor cu icoana Nasterii Domnului, spre a vesti marele
praznic al Intruparii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct
de vedere liturgic, se poate spune ca aceasta traditie, a umblatului cu
icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii. Precum
odinioara facea crainicul, parintele anunta o mare veste, singurul lucru
nou sub soare: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu!</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">De asemenea, in ajun, colindatorii merg pe la casele oamenilor
aducand vestea cea buna a Nasterii Domnului, asemenea ingerilor si
pastorilor care au vestit minunea din Betleemul Iudeii, Nasterea Fiului
lui Dumnezeu din Fecioara.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Ce sfinti sarbatorim</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Biserica ortodoxa: Sf. Cuv. Mc. Eugenia (Ajunul Craciunului)</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Biserica greco-catolica: Sf. m. Eugenia. Ajunul Nasterii Domnului. Post si ajun</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Biserica romano-catolica: Ss. Stramosi ai lui Isus; Tarsila, fc.</span></i></span><br />
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/12/ajunul-craciunului-ce-inseamna-si-ce-sfinti-sarbatorim.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 105px;"></span></div>
</div>
BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-10525473326290963652015-12-25T05:12:00.000-08:002015-12-25T05:12:04.204-08:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #351c75;"><i>Pastorala de Crăciun a IPS Irineu,
Mitropolitul Olteniei: ”Tradiţia noastră strămoşească este de multe ori
încălcată, iar necredinţa încearcă deseori să îndepărteze pe om de la
principiul moral”</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="ips-irineu-300x200" class="attachment-large size-large wp-post-image" height="200" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2015/12/ips-irineu-300x200.jpg" width="300" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/12/pastorala-de-craciun-a-ips-irineu-mitropolitul-olteniei-traditia-noastra-stramoseasca-este-de-multe-ori-incalcata-iar-necredinta-incearca-deseori-sa-indeparteze-pe-om-de-la-principiul-mor.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 105px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/12/pastorala-de-craciun-a-ips-irineu-mitropolitul-olteniei-traditia-noastra-stramoseasca-este-de-multe-ori-incalcata-iar-necredinta-incearca-deseori-sa-indeparteze-pe-om-de-la-principiul-mor.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 109px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">† Dr. Irineu prin
harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei,
precuvinciosului Cin monahal, preacucernicului cler şi preaiubiţilor
credincioşi din Arhiepiscopia Craiovei har, milă şi pace de la Hristos
Domnul Nostru, iar de la noi părinteşti binecuvântări</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">„Hristos Se naşte, slăviţi-L,<br />
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L,<br />
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!”</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,<br />
Dreptmăritori creştini,</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">Crăciunul este, cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, „arătarea
bunătăţii şi iubirii de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu”.
Dumnezeu iese din taina Sa, vine în lume şi Îşi arată cu putere prezenţa
Sa printre oameni. El este Împăratul Care a păşit în ţinutul nostru
sărăcăcios, „în latura şi umbra morţii”, cum ne spune profetul,
dovedindu-ne că n-a părăsit niciodată lumea, nu S-a retras din ea şi nu
ne-a lăsat singuri. Chiar dacă nu-L putem vedea, din cauza păcatelor
noastre, sau atinge, El este aici şi vine în multe feluri către noi şi
întru noi. Dacă Paştile reprezintă centrul anului bisericesc, Naşterea
Domnului este cea mai umană sărbătoare a credinţei noastre ortodoxe,
pentru că ne face să simţim cel mai profund umanitatea Fiului lui
Dumnezeu. Nicăieri altundeva nu se simte, precum în peştera din Betleem,
ceea ce înseamnă că Dumnezeu a vrut să fie cu noi, un Dumnezeu Căruia
să-I spunem Tu, pentru că Îl întâlnim ca Prunc în ieslea cea sfântă.
Tocmai pentru aceasta Crăciunul este o sărbătoare a familiei, a iubirii
dintre oameni şi a armoniei în viaţa de zi cu zi. Este o sărbătoare care
cheamă la meditaţie şi reculegere, la reflecţie şi gând curat faţă de
toată creaţia lui Dumnezeu.</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, mai înainte de a descrie
Naşterea Domnului, a prezentat Cartea neamului Mântuitorului Hristos,
Matei 1, 1-17.] unde Îl arată pe Domnul ca om, cuprins într-o istorie
omenească, cu urcuşurile şi coborâşurile ei. Legătura cu Avraam ne aduce
aminte de făgăduinţa şi promisiunea lui Dumnezeu împlinite cu neamul
omenesc. Din această Genealogie aflăm că Mesia este adevăratul Rege spre
Care se îndreaptă toată istoria lumii. De asemenea, această descriere
prezintă între alte personalităţi şi patru femei, a cincea fiind însăşi
Preasfânta Fecioară Maria. În afară de Maica Domnului, aceste femei nu
erau evreice şi totuşi au intrat în lista personalităţilor Israelului
celui nou, fiind considerate adevăratele străbune ale Fiului lui
Dumnezeu înomenit. Sfântul Evanghelist a considerat în felul acesta că
femeile amintite, în ciuda tuturor contrastelor, au o legătură
interioară cu Maica Domnului, Fecioara Maria, către care se îndreaptă
toată genealogia. Apoi, dacă celelalte persoane sunt legate, din această
genealogie, prin cuvântul a zămislit, la sfârşit nu mai este vorba de
zămislire, ci se spune că: „Iacob l-a zămislit pe Iosif, logodnicul
Mariei, din care S-a născut Iisus Hristos”. Această precizare vrea să
stabilească faptul că Iosif nu L-a zămislit pe Mântuitorul, ci el era
doar logodnicul Preacuratei Fecioare. Deci, Mântuitorul Hristos este
Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Fecioarei Maria, carne din carnea ei şi rod al
pântecelui ei. Ea L-a purtat nouă luni în pântecele ei şi L-a alăptat
din sânii ei, iar laptele ei a devenit carnea şi sângele lui Dumnezeu.
Astfel, Preacurata a simţit şi a trăit permanent cu convingerea că Fiul
ei este Mântuitorul Hristos şi că El este Dumnezeul ei. Ea L-a privit şi
L-a sărutat cu dragostea de mamă şi s-a gândit permanent în rugăciunea
ei că „Acest Dumnezeu este Fiul meu”, că acest trup dumnezeiesc este
trup din carnea mea, că El e făcut din mine, are ochii mei şi forma
gurii Lui e forma gurii mele. Cu adevărat, El îmi seamănă, deşi e
Dumnezeul meu.</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">Desigur, nicio mamă din lume n-a avut pe Dumnezeu în acest fel, un
Dumnezeu prunc, Care poate fi luat în braţe şi acoperit cu sărutări, un
Dumnezeu cald Care zâmbeşte şi respiră ca noi, un Dumnezeu Care poate fi
atins şi Care trăieşte ca noi, în afară de păcat. Sfântul Chiril al
Alexandriei, vorbind despre realitatea Naşterii Domnului, spunea că Fiul
lui Dumnezeu, având în firea Sa puterea peste toate, a luat de la
Preacurata Fecioară Maria trup şi, odată cu el, a primit şi pătimirile
noastre, rămânând totuşi nepătimitor. Dacă nu S-ar fi făcut om şi dacă
n-ar fi luat chip de rob, cum spune Sfântul Apostol Pavel, ar fi drept
să ne tulburăm când s-ar spune despre El ceva potrivit robului, căci
s-ar aştepta ca toate să le facă după raţiunea cuvenită lui Dumnezeu.
Dar dacă, după cuvântul Sfântului Evanghelist Ioan: „Cuvântul trup S-a
făcut”, Îl vedem purtând trup asemenea nouă şi primim cu siguranţă
cuvântul propovăduit ca potrivit omului. Se înţelege de aici că noi nu
L-am fi putut cunoaşte altfel în mod clar, ca Dumnezeu şi om, dacă nu
S-ar fi născut din Născătoarea de Dumnezeu în ieslea din Betleem.
Aşadar, subliniază Sfântul Chiril: „Cum am şti că Dumnezeu-Cuvântul S-a
făcut om dacă n-ar fi spus şi cuvinte omeneşti, cu grai omenesc? Cum am
şti că S-a făcut om dacă Cel nepătimitor n-ar fi pătimit ca un om şi
dacă Cel înalt n-ar fi grăit în chipul smerit al omului?” Deci, Fiul
Celui Preaînalt Şi-a făcut proprii cele omeneşti, fiind asemenea nouă în
afară de păcat.</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">Iubiţi credincioşi şi credincioase,</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">Toată istoria despre venirea Fiului lui Dumnezeu în lume a intrat din
timpurile apostolice în Tradiţia Bisericii şi s-a păstrat până astăzi
intactă. Potrivit acestor datini sfinte, noi aşteptăm Crăciunul cu multă
bucurie, de la mic şi până la mare. Auzim colindele, le primim cu
bucurie, postim şi ne rugăm, pregătindu-ne să întâmpinăm pe Domnul sfânt
cu inimile curate şi cu sufletele luminate. Fiindcă am amintit de
Tradiţia acestei sfinte sărbători a Naşterii Domnului, v-aş propune să
facem o analiză asupra vieţii noastre personale şi asupra viitorului
nostru.<br />
Cum ştim, orice lucru se începe cu un plan sau cu un proiect, în care
trebuie să iei în seamă ce doreşti să construieşti. Uneori acest plan se
realizează la nivelul imaginaţiei şi apoi urmează conceptul. Negreşit,
la alcătuirea viitorului nostru presupunem în primul rând realizarea
acestei imagini şi a acestui proiect. Din nefericire, după cum
constatăm, una din problemele vieţii noastre este lipsa unei astfel de
imagini a viitorului. Oamenii îşi exprimă cu uşurinţă nemulţumirea faţă
de ziua de azi, dar le este greu să gândească unde ar dori să ajungă,
pornind de la starea actuală de lucruri.<br />
Desigur, mulţi au obiective şi probleme concrete legate de nivelul de
trai, în genere să dezvolte un trai mai bun. Însă astăzi problema cea
mai arzătoare nu este despre bunăstarea noastră exterioară, ci despre
felul cum trebuie să ne construim sufletele şi viitorul nostru. O
cugetare înţeleaptă ne spune că a înţelege încotro trebuie să mergem,
trebuie să aibă în vedere cunoaşterea de unde am venit. Doar aşa calea
noastră şi a neamului nostru ar dobândi o şansă de a fi un dreptar, nu o
linie curbă întortocheată. Cu siguranţă, un viitor al nostru nu poate
fi creat decât numai pe un fundament evanghelic stabil în care istoria
nu poate fi doar ştiinţa despre trecut. În acest context, Ortodoxia este
ceva mult mai important, deoarece fără cunoaşterea originilor noastre
creştine, fără conştientizarea faptului care este fundamentul istoric al
existenţei noastre, nu este posibil a continua procesul de reînnoire a
vieţii noastre spirituale.<br />
Toate acestea formează, fără îndoială, temelia tradiţiei noastre
ortodoxe şi culturale româneşti. Este adevărat că la auzul cuvântului
„tradiţie” unii oameni îşi exprimă nedumerirea şi chiar scepticismul,
considerând că „tradiţie”, „tradiţionalist”, „tradiţional” au legătură
cu ceva demult trecut, inutil, care încurcă. De fapt, trebuie să
subliniem faptul că tradiţia nu este amintirea despre trecut, nu ne
aducem aminte de Crăciun pentru că auzim colindele şi că avem parte de
bucate pregătite de această sărbătoare. Fireşte, Tradiţia este altceva,
este modalitatea transmiterii valorilor strămoşeşti din generaţie în
generaţie. De pildă, chiar în şcoală elevul şi studentul folosesc
manualul, scris nu de o persoană de vârsta lor, ci de cineva care poate
nu mai este în viaţă. Astfel, şcolarul creşte şi învaţă din cunoştinţele
şi experienţele cuiva care uneori nu mai este în viaţă. Întrebarea este
firească: cum ne-au fost transmise aceste cunoştinţe, experienţe,
gânduri şi idei dacă nu prin tradiţie? Prin urmare, Tradiţia noastră
ortodoxă este modalitatea păstrării şi transmiterii valorilor din
generaţie în generaţie, fără ca aceasta să însemne că tradiţia este
chemată să păstreze tot ce aparţine trecutului. Se înţelege de la sine
că numai valoarea adevărată se transmite prin tradiţie, drept pentru
care noi o numim Sfântă Tradiţie. Din nefericire, încercarea unora de a
distruge totul până la temelii, inclusiv tradiţia, iar apoi pe aceste
dărâmături de a construi o lume nouă, nu duce la nimic bun, ci ne aduce
multă pagubă sufletească nouă şi patriei noastre până la limita
catastrofei duhovniceşti şi naţionale. De aceea este atât de important
ca astăzi noi să ne îndreptăm privirea către Sfânta Ortodoxie şi Ţara
noastră ortodoxă. Prin urmare, dacă fundamentul civilizaţiei noastre se
întemeiază pe Sfânta Evanghelie a Mântuitorului Hristos, rezultă că
sinteza creativă a acestei realităţi are la bază Sfânta Tradiţie
creştină a Sfinţilor Părinţi, care îmbinau cunoştinţele filozofice cu
viziunea teologică, bazată pe revelaţia divină. În această gândire, noi,
ortodocşii, ne-am păstrat originalitatea care uneşte astăzi armonios
moştenirea învăţăturii Domnului şi cultura europeană. De bună seamă,
oricine ştie că imitarea sau copierea cedează întotdeauna originalului,
deoarece lipseşte principiul original şi caracterul autentic.</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">De aceea, a construi o civilizaţie pe baza imitării semnifică a
determina dezvoltarea în aşa fel ca ea să rămână întotdeauna în urmă
faţă de cei care au generat şi generează originalul. Deci, este
important a înţelege că o cale cu adevărat europeană presupune nu
imitarea modelului străin, ci conştientizarea propriilor rădăcini
europene şi revenirea la ele, ţinând cont de condiţiile concrete
culturale şi istorice.<br />
Astăzi, Tradiţia noastră strămoşească este de multe ori încălcată, iar
necredinţa încearcă deseori să îndepărteze pe om de la principiul moral,
promovând permisivitatea nelimitată în deşertăciune şi păcat. Negarea
dreptului la viaţă pentru pruncul în pântecele mamei, uciderea
bătrânilor şi bolnavilor care, după opinia unora, „sunt datori să
moară”, ca să nu folosească rezervele societăţii, încercările de a
submina instituţia fundamentală a firii omeneşti – căsătoria – sunt
câteva din provocările care arată o mutare profundă în conceperea lumii
şi a omului, o mutare pe care Biserica o consideră distrugătoare şi
periculoasă. Ceea ce ar trebui să se considere de la sine înţeles, cum
e, de pildă, studierea religiei în şcoli şi multe altele, în special cu
referire la manifestarea culturii religioase, intră cu greu în viaţa
noastră şi de multe ori cu scrâşnetul dinţilor celor care îşi imaginează
„statul laic” care exclude prezenţa religiei în procesele sociale. În
faţa acestor provocări suntem chemaţi să ne conducem, în îndeplinirea
datoriilor noastre bisericeşti şi civile, de conştiinţa creştină
ortodoxă. Aceasta se referă atât la credincioşii de rând, cât şi la cei
care ocupă funcţii responsabile în Ţara noastră. Este de reţinut că
Biserica modelează sufletele oamenilor chemaţi la slujirea frăţească
unii altora şi binelui comun. Ea susţine caracterul nepieritor al legii
morale, doar pe baza ei putând fi făurită o viaţă personală evlavioasă
şi o societate dreaptă. Ea mărturiseşte despre Împărăţia Duhului, fiind
veşnică şi tinzând spre infinit.</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">Iubiţi credincioşi şi credincioase,</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">Acum, la această sărbătoare a Crăciunului, Dumnezeu ne cheamă la El,
ne scoate dincolo de grijile noastre. Dacă luăm o zi obişnuită constatăm
că avem puţin timp pentru Dumnezeu şi puţin timp pentru noi înşine.
Suntem foarte prinşi cu treburile noastre de dimineaţa şi până seara şi
ne ocolim chiar pe noi înşine, pentru că nu facem nimic pentru sufletul
nostru.<br />
Profesia ne acaparează, societatea ne are, distracţia ne are, dar noi nu
ne avem pe noi înşine. Treptat ne dăm seama că ne depărtăm de Dumnezeu
şi interiorul nostru devine din ce în ce mai sărac şi mai gol de
sentimente umane. Lucrurile ne mână de la spate şi noi suntem doar nişte
funcţii în marele lor mecanism. Ce trebuie să facem, deci? Trebuie să-L
ascultăm pe Mântuitorul Hristos şi să fim tăcuţi. Trebuie să ne
concentrăm puţin asupra noastră şi să ne deschidem singurătatea, pentru
a-I arăta lui Dumnezeu durerea noastră şi să ne acceptăm pe noi înşine.
Dacă îngădui ca El să mă vindece de alergarea mea deşartă, voi fi mai
bogat decât dacă aş fi câştigat lumea întreagă. Vizita Domnului în
sufletele noastre este foarte importantă, este clipa prezenţei Lui în
viaţa noastră. Evident că Domnul pe Care-L cinstim de Crăciun nu este un
prunc oarecare, ci Însuşi Mântuitorul Hristos. Noi ştim că în pântecele
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a venit chiar Fiul lui Dumnezeu,
Creatorul cerului şi al pământului. El este Cuvântul Tatălui prin Care
toate s-au făcut „şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”. De
aceea propovăduim şi credem că Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu
adevărat şi Om adevărat. Iată de ce nu a putut să-L ucidă Irod, pentru
că a fost permanent păzit de Dumnezeu.<br />
Aşadar, să păstrăm legătura cu Sfânta noastră Biserică şi să trăim în
Lumina Tatălui Ceresc Care a venit să ne aducă în lume pacea şi bucuria
veşnică. Să ne împărtăşim cu Sfintele Taine, cu Trupul şi Sângele
Mântuitorului, ca să purtăm în sufletele noastre Lumina dumnezeirii. De
asemenea, de sărbătoarea Naşterii Sale, să fim stăruitori în lucrarea pe
care Mântuitorul Hristos ne-a încredinţat-o prin Taina Sfântului Botez.
Astfel, pecetluiţi cu numele Său, să trăim încă de aici bucuria slavei
lui Dumnezeu printr-o împărtăşire permanentă de ea, fără să ne săturăm
vreodată. Cel care nu se împărtăşeşte din Dumnezeu este mort înainte de
moarte, trăieşte într-o nefericire care n-are margini şi într-o
deznădejde de nedescris.</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">Sărbători fericite!<br />
La mulţi ani!</span></i></span><br />
<span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #351c75;"><i><span style="font-size: large;">Al vostru rugător şi permanent mijlocitor în Duhul Sfânt pentru voi către Domnul, † DR. IRINEU<br />
Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei</span></i></span><br />
BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-54987243043463144122015-11-30T08:27:00.002-08:002015-11-30T08:27:20.393-08:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #274e13;"><i>Evanghelia de Duminică: Datoriile către Dumnezeu și datoriile către aproapele</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="Dregatorul_bogat_w747_h373_q100" class="attachment-large wp-post-image" height="381" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2015/11/Dregatorul_bogat_w747_h373_q100.jpg" width="480" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/11/evanghelia-de-duminica-datoriile-catre-dumnezeu-si-datoriile-catre-aproapele.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 103px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/11/evanghelia-de-duminica-datoriile-catre-dumnezeu-si-datoriile-catre-aproapele.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 107px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat – păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus și L-a
întrebat, zicând: Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de
veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun,
decât Unul Dumnezeu. Știi poruncile: „Să nu săvârșești adulter, să nu
ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și
pe mama ta”. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețile
mele. Auzind, Iisus i-a zis: Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai
și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino de
urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte
bogat. Și, văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei
ce au averi în Împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila
prin urechile acului decât să intre bogatul în Împărăția lui Dumnezeu.
Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis:
Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Textul Evangheliei de astăzi ne descoperă câtă dragoste și milă are
Dumnezeu pentru toți oamenii: drepți și păcătoși, bogați sau săraci,
bolnavi ori sănătoși, iar zelul misionar al Domnului Hristos L-a făcut
să-i caute pe toți și să se adreseze tuturor categoriilor de vârstă și
tuturor condițiilor sociale. În cazul de față, întâlnirea lui Hristos cu
un tânăr din categoria celor mai bogați ai vremii în această lume, dar
săraci pentru lumea de dincolo, este relatată amănunțit de către toți
cei trei evangheliști (Mc. 10, 17-22; Lc. 18, 18-27; Mt. 19, 16-22),
notând în unanimitate că acea convorbire ar fi avut loc în Perea, după
ce Iisus tocmai îi binecuvântase pe copii. Spre deosebire de Matei,
Evanghelistul Marcu mai are ceva în plus, căci zice: „A alergat la El, a
căzut în genunchi înaintea Lui și L-a întrebat: «Bunule Învățător, ce
să fac ca să moștenesc viața veșnică?»”</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Sfântul Marcu este mult mai clar în a ne descoperi credința și
sinceritatea acelui tânăr care nu venea la Iisus ca să-L ispitească, așa
cum frecvent făceau cărturarii și fariseii, ci venea cu dorința
arzătoare și cu convingerea că doar „Bunul Învățător” îi putea da sfatul
cel mai autorizat cu privire la viața veșnică. Faptul că vine alergând
într-un suflet la Iisus denotă cât de importantă și urgentă era
preocuparea sa pentru problemele religioase și evident pentru viața de
dincolo. La rândul său, Sfântul Luca ne spune că, deși era tânăr, acesta
făcea parte din elita socială a iudeilor. Acest evanghelist ne mai dă
un amănunt extrem de important, și anume acela că Iisus „l-a privit cu
drag”. Evident nu pentru că știa bine poruncile sau măcar o parte dintre
ele, ci pentru că se străduia să le și pună în practică. Este primul
caz în care cineva Îi cere Domnului cu totul altceva decât redarea
sănătății, învierea vreunui prieten sau a vreunui membru al familiei ori
vreo poziție socială de seamă, ca în cazul fiilor lui Zevedeu. Acesta
Îi cere să-i arate și lui care este calea cea mai sigură spre viața
veșnică, ceea ce denotă că auzise vorbindu-se despre ea, dar nu știa ce
anume trebuia întreprins pentru a avea garanția că va ajunge și el
acolo. Faptul că vine la Iisus ca să-I ceară sfatul nu-i o noutate,
fiindcă exista deja o tradiție destul de bine înrădăcinată ca fiii lui
Israel să meargă la profeți și la preoți pentru a-i consulta în cele ce
țineau de religia lor. Și aceasta o făceau mai cu seamă în zilele de
sărbătoare, la lunile noi și în zilele de sabat, când timpul le permitea
acest lucru. Chiar dacă Hristos n-a adus ultima învățătură despre
necesitatea săvârșirii de fapte bune pentru accederea în Împărăția cea
veșnică a lui Dumnezeu, și cu toate că iudeilor li se descoperise mai de
demult acea învățătură, erau totuși mulți care doreau să știe despre
viața viitoare. Sfântul Pavel vorbește și el despre o sentință cu totul
nepărtinitoare a lui Dumnezeu, Care va răsplăti fiecăruia conform cu
faptele sale din viața pământească (Rom. 2, 6).</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Este evident că tânărul primise în casă o educație religioasă
adecvată și aflase destule despre judecata dreaptă a lui Dumnezeu
mărturisită de către psalmist și de alte multe texte biblice. După
Sfântul Pavel, prin credința în Hristos-Dumnezeu, omul poate obține ca
dar din partea cerului slava, cinstea și nemurirea veșnică după care
însetează și flămânzește fiecare om.<br />
„Pentru ce Mă numești bun?”</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Din răspunsul Domnului, printr-o întrebare reiese că acel tânăr a
venit la Iisus ca la un om de rând, dar învățat, și de aceea îi zice:
„Pentru ce Mă numești bun?” Ca și când ar fi un simplu și obișnuit
învățător. Dacă Mă numești bun doar ca pe un om, te înșeli, fiindcă
nimeni dintre oamenii cei muritori nu poate fi cu adevărat bun. Chiar
dacă omul mai face și câte un bine pe pământ și se spune despre el că
este un om bun, el poate fi catalogat astfel doar înaintea oamenilor,
și, evident, dacă este pus în comparație tot cu oamenii, dar în nici un
caz acesta nu poate fi considerat la fel și înaintea lui
Dumnezeu-Bunătatea absolută. Din răspunsul Domnului aflăm două lucruri
importante; primul ar fi să urmăm exemplul lui Iisus și să nu primim a
fi lăudați pe drept sau pe nedrept, iar al doilea, să fim atenți cu câtă
consecvență Îl cinstește Hristos pe Părintele Său, Căruia singur îi
atribuie calificativul de „Bun”. Înaintea lui Dumnezeu, denumit și
„Binele suprem”, nu există nici un om bun, curat și drept pe deplin,
nici unul măcar, după cum spune și Sfântul Pavel: „Nu se află nici un om
pe pământ care să aibă pricepere, nici unul care să caute cu tot
dinadinsul pe Dumnezeu. Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici.
Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar” (Rom. 3, 10-12).
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune și el că „singur Dumnezeu este bun
prin fire; iar bun prin hotărârea voinței este numai acela care-L imită
pe Dumnezeu. Scopul acestuia este să unească pe cei răi cu Cel bun prin
fire, ca să se facă și ei buni. De aceea omul cu voința de a săvârși
binele când este batjocorit, el binecuvântează; când este prigonit,
rabdă; când este blestemat, mângâie; iar când este ucis, se roagă cu
prisosință”. A face binele din punctul de vedere al lui Dumnezeu nu
înseamnă altceva decât a trăi în toate zilele conform voii Sale. Or,
până la Hristos, acest lucru nu l-a putut face nici unul dintre
muritori, doar Fiul lui Dumnezeu Care, prin întrupare, a devenit
asemenea oamenilor, cu deosebirea că El n-a ieșit niciodată din cuvântul
sau voia Părintelui Său.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Păzirea poruncilor</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Iisus îi mai spune tânărului, desigur cu alte cuvinte, chiar ceea ce
le spusese Dumnezeu israeliților de nenumărate ori prin glasul
profeților Săi: „Dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!” Se
subînțelege că este vorba de poruncile lui Dumnezeu (Ieș. 20, 1-17). Și
din alte texte evanghelice rezultă că omul ar putea fi mântuit și ar
intra în viața cea veșnică, adică în Împărăția lui Dumnezeu, dacă ar
reuși să împlinească toate poruncile. Din nefericire însă, nimeni nu
poate împlini toate poruncile, așa cum bine spunea și Apostolul Pavel,
iar Facerea ne arată clar că cel care s-a făcut vinovat de nerespectarea
unei singure porunci a lui Dumnezeu a avut parte de moarte. Din
Evanghelia de astăzi rezultă clar că se impune ca și noi creștinii să
cunoaștem măcar cele zece porunci, ca să le și împlinim. Cunoașterea și
respectarea poruncilor ne apără sufletul de accidentele de moarte, care
sunt păcatele.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">De ce întreabă totuși acel tânăr pe Iisus ce porunci să respecte, de
vreme ce era vorba de un iudeu crescut și educat în religia
strămoșească? Desigur, tânărul știa poruncile, numai că-i era extrem de
dificil să facă o departajare valorică a poruncilor care nu erau, după
cum am crede noi creștinii, doar în număr de zece, numite și Decalog, ci
erau 613 porunci, pe care, cu timpul, rabinii, tot comentându-le și
explicându-le, le-au mai suplimentat, în funcție și de interesele lor.
De aceea Hristos le-a denumit „datina bătrânilor” sau „datina voastră”
(Mc. 7, 9). Ei bine, se credea de unii că toate cele 613 ar fi fost
transmise oral de Însuși Dumnezeu către marele profet Moise, care la
rândul său le-a dat fiilor lui Israel, mai întâi verbal, pentru
generațiile timpului, iar mai târziu și în formă scrisă, pentru
generațiile viitoare. Aceste porunci se împărțeau în două grupe:
pozitive și negative. Mai exact 365, cât numără zilele unui an, sunt
porunci negative, adică îți spun ce să nu faci pentru a nu păcătui
înaintea lui Dumnezeu, iar restul de 248, exact cât numără toate părțile
corpului omenesc, reprezintă obligații sau datorii față de Dumnezeu și
de aproapele. În orice caz, ideea în sine vrea să spună că Dumnezeu se
cuvine a fi iubit și lăudat în toate zilele, ca de altfel în toți anii
și cu toată ființa. Or, tânărul era îndreptățit a vrea să știe care
porunci din acea mulțime sunt și mântuitoare de suflet, și care exprimă
doar apartenența la un popor și la o religie. Să nu se uite că nu este
pentru prima dată când Iisus este interpelat cu o astfel de întrebare.
Și cu o altă ocazie, un învățător al Legii, dar de data aceasta numai ca
să-L ispitească, L-a întrebat: „Învățătorule, care este cea mai mare
poruncă din lege?” Oricum, din dialogul lui Iisus cu tânărul reiese cu
evidență că împlinirea doar formală a poruncilor nu-l face pe omul
credincios neapărat și drept înaintea lui Dumnezeu. În cazul de față,
tânărul de altfel foarte credincios avea o dorință arzătoare de a obține
viața veșnică și era convins că îi mai lipsește ceva foarte
important.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Din răspunsul dat de Iisus mai aflăm un mare adevăr, care se pare că
multora le scapă din vedere. Unii s-ar aștepta ca Hristos să fi pus pe
primul loc îndatoririle religioase ale omului. Înaintea lui Dumnezeu,
lucrurile stau cu totul altfel. Nu achitarea integrală de îndatoririle
religioase ne poate asigura viața veșnică, ci în primul rând atitudinea
de iubire față de aproapele, concretizată și prin actele de dreptate
față de el, adică respectarea bunurilor sale, a drepturilor și a
demnității persoanei sale, secondate de sprijinul material și moral pe
care i-l acordăm atunci când se impune și cât putem, desigur. Prin
urmare, Iisus ne trimite întotdeauna către frații noștri, întrucât numai
prin bunele relații cu aceștia ne certificăm calitatea de creștini și
în același timp și buna relație cu Dumnezeu. Iar iubirea față de semeni,
alături de credința în Dumnezeu și credincioșia față de poruncile Sale,
reprezintă valuta forte pe care o transferăm din timpul acestei vieți
în conturile veșniciei.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Din acest dialog mai vedem și extraordinara îngăduință a lui Dumnezeu
Care este dispus să renunțe la îndatoririle omului față de El ca să le
împlinească pe cele față de semenii săi. Mai observăm că Hristos rezumă
cele patru obligații pe care le avem față de aproapele în doar trei
cuvinte: `să nu înșeli”!, după cum citim la Sfântul Marcu. De ce?
Fiindcă principalele și cele mai primejdioase tentații ale unui om bogat
sunt acelea de a se îmbogăți și mai mult, neezitând chiar să fure în
mod direct din bunurile aproapelui, aidoma hoțului de buzunare, sau să o
facă indirect prin falsificarea actelor ori prin neplata banilor
cuveniți angajaților săi, dacă este patron.<br />
Cel care își iubește cu adevărat aproapele îl pune mai presus decât pe sine<br />
Ne întrebăm oare câți dintre oameni, fie chiar și dintre cei mai
credincioși, nu declară că ar fi suficientă credința lor dimpreună cu
bruma de fapte bune pe care o fac? Or, aceasta se poate întâmpla fiindcă
se raportează și se compară doar cu semenii lor, fără a mai lua în
calcul și exigențele divine. În cazul acesta există o mică, dar reală
contradicție între statutul social și părerea despre sine a acelui
tânăr. Cel care își iubește cu adevărat aproapele îl pune pe acesta mai
presus decât pe sine însuși. Sfântul Marcu ne mai spune că totuși, la
auzul acestor cuvinte, „Iisus l-a privit cu drag”. Nu-i exclus ca Marcu
să fi aflat acest amănunt chiar din gura Sfântului Petru, de care fusese
atât de atașat, fiindcă se știe că acela a fost martor la dialog. În
orice caz, Iisus l-a privit cu drag, nu doar fiindcă se lăuda că a
împlinit dintotdeauna poruncile lui Dumnezeu, ci mai cu seamă pentru
preocupările pe care le avea încă din tinerețea sa. Acest tânăr făcea
exact ceea ce scrie în cartea Eclesiastului: „Tinere, adu-ți aminte de
Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până când nu vin zilele cele
rele și până nu se apropie anii, când vei zice: Nu găsesc nici o plăcere
în ei”. Hristos avea motive să-l privească cu drag pe acel tânăr.
Acesta nu venise la Domnul pentru a-I cere niște avantaje materiale și
nici ca să-L ispitească. Dumnezeu fiind, Iisus a citit în inima și în
sufletul său, în care a văzut sinceritatea și dorul după mântuire.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">O chemare specială</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Nu-i greu de observat că Iisus l-a atenționat pe dregător, ca de
altfel și pe ucenicii Săi, prezenți acolo, că presupusa lor dreptate ar
trebui s-o depășească cu mult pe cea a cărturarilor și fariseilor, ca de
altfel a religiei iudaice în general. Din răspunsul Domnului ne dăm
bine seama că Evanghelia nu-i chiar atât de ușor de înțeles după cum ar
părea la prima vedere. Ba mai mult, Hristos nu acționează după niște
șabloane prestabilite, ci se adaptează de la caz la caz, ca un duhovnic
desăvârșit, dând sfaturi și acționând în funcție de patimile sau
credința omului. Astfel, dacă unora le-a prescris să renunțe chiar la
tot, altora, dimpotrivă, le-a lăsat toate câte aveau. Așa ar fi cazul
surorilor lui Lazăr, Marta și Maria, a lui Nicodim, care a venit la El
noaptea pentru o consfătuire de taină, sau a lui Iosif din Arimateea. Ne
întrebăm dacă nu cumva este vorba de o altă chemare adresată în mod cu
totul special acestui tânăr. N-ar fi posibil ca Iisus să fi dorit să-l
facă și pe el ucenic aidoma celorlalți care-L însoțeau, dacă luăm în
calcul dorul său de a împlini toate poruncile ca să intre în viața cea
veșnică. Prin sfatul dat de a-și împărți averea, Iisus nu ar fi încercat
doar să sugereze interesul de a propune niște reforme sociale radicale
prin care să se transfere bogățiile de la unii la alții, încât cei
săraci să devină bogați și invers. Nu ar fi rezolvat nimic. Doar s-ar fi
schimbat pentru o vreme pozițiile sociale. Mai curând, când li se
adresează celor cu care va colabora la misiunea de a-L urma imediat,
lăsând la o parte bărcile cu plasele de pescuit cu totul, pe părinți și
pe cei pe care îi aveau angajați la pescuit, El vrea să-i facă pe aceia
lucrătorii lui Dumnezeu, care să fie cu totul disponibili de a sluji în
via Sa. După aceea, când i-a trimis pe ucenici să facă prima practică
misionară, le-a poruncit insistent să nu-și ia nimic cu ei pe cale, nici
pâine, nici traistă și nici bani în punga ce se ținea la cingătoare.
Avem de-a face cu exigențele uceniciei, care se vor schimba aproape
total spre finalul misiunii lui Hristos printre oameni, întrucât în
cuvântul de rămas-bun de dinainte de Pătimiri le spune clar cine are
acum pungă să o ia cu sine. Totuși să reținem că fiecare persoană Îl
poate urma pe Hristos în felul său și nu toți oamenii credincioși au
neapărat chemarea și menirea de a deveni misionari, ci numai cei cu
vocație și cu niște daruri speciale.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">„Dacă vrei să fii desăvârșit…”</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Când auzim de cuvântul „desăvârșit”, cădem iarăși pe gânduri. Dacă
vrea să devină desăvârșit, Iisus nu-i spune tânărului să meargă ca să
facă milostenie în fiecare zi, ci să renunțe total și definitiv la
avere. Subliniem că aici există două nuanțe de text. Astfel, la Matei
întâlnim: „dacă vrei să fii desăvârșit”; Marcu, în schimb, spune: „un
singur lucru îți mai trebuiește”. Cu alte cuvinte, ambii exprimă cam
același lucru, și anume că înaintea lui Dumnezeu nu poți pretinde
vreodată a fi perfect, iar pe de alta, că tânărul era prea atașat cu
inima și sufletul de averile sale. E foarte greu de delimitat de la ce
standard îl poți numi pe cineva bogat, întrucât nu există nici un fel de
reper în această direcție. Câte un om se poate considera bogat dacă are
ce pune pe masă și se bucură de un acoperiș deasupra capului, în timp
ce altul poate avea șapte-opt case și milioane de euro la bancă și tot
nu se mai satură de strâns. Or, se știe bine că cu sufletul te poți
atașa la fel de mult chiar și de un singur obiect care să-ți devină
idol, sau de funcții mari ori de alte avantaje lumești.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Teofilact al Bulgariei consideră că Iisus nu l-a sfătuit doar să facă
milostenie, ci să renunțe chiar cu totul la avere. Pentru că sunt unii
care fac milostenie, dar au viața plină de păcate. De aceea zice
Hristos: „Urmează-Mi Mie!”, adică îl îndeamnă să facă toată fapta cea
bună, în numele și de dragul lui Hristos. Să aibă, cu alte cuvinte,
voința de a sacrifica totul pentru a-L urma pe Hristos. Prin cazul
acelui tânăr, Iisus ne mai învață că ar vrea ca toți cei ce cred în El
și în Dumnezeu să fie desăvârșiți, după cum și zice în alt loc: „Fiți
dar voi desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Mt.
5, 48). De fapt, Hristos îi propune să renunțe la tot ceea ce îi
prisosește, din dragoste față de aproapele, pentru a-i facilita omului
aceluia progresul spiritual. Și în mod indirect, se mai sugerează aici
un amănunt demn de a fi reținut, și anume că în Împărăția lui Dumnezeu
„se află multe locașuri” pregătite pentru cei buni și pentru sfinți. Ei
bine, locașurile veșnice diferă în funcție de vrednicia și credința
omului, de cât a lucrat fiecare din această viață pentru acea casă din
ceruri. Nu pot fi însă nicidecum cu toții pe aceeași treaptă sau stare
de fericire, fiindcă nu toți au lucrat la fel.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Mântuirea, un dar exclusiv dumnezeiesc</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">De la versetele 23 la 26 urmează concluziile enunțate de Iisus pentru
ucenicii care au luat parte la această lecție pe care se impunea să o
învețe când îi atenționează zicându-le: „Adevărat vă spun, că greu va
intra un bogat în Împărăția cerurilor. Vă mai spun iarăși, că este mai
ușor să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în
Împărăția lui Dumnezeu”.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">La cuvintele Domnului, ucenicii au rămas consternați, mai ales dacă
ținem seama și de faptul că ei știau bine că, în vechiul Israel, omul
bogat se credea a fi și foarte iubit de Dumnezeu și de aceea îl
binecuvântează cu bunuri materiale prisositoare. Or, se vede clar că
Iisus a folosit aici un limbaj figurat, mai exact o hiperbolă (adică o
exagerare intenționată) ca să-i ajute pe cei de față să rețină mai ușor
și pentru totdeauna învățătura Sa. De fapt, mesagerii Evangheliei din
toate timpurile au de învățat de la Iisus că Scriptura se impune a se
transmite oamenilor nediluat, chiar dacă uneori șochează, exact așa cum
este ea, fiindcă rostul ei nu este de a fi pe placul auzului urechii
omului, ci de a trezi inimile și conștiințele. Hristos ne atenționează
că ni se impune o opțiune clară și imediată între „avere” și „mântuire”
și aceasta se cuvine a o face de aici și de acum. De libertatea noastră
ține a alege între cele două tezaure: cel pământesc și cel ceresc.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">Uimiți peste măsură de vorbele lui Iisus, ucenicii Îl întreabă:
„atunci cine se mai poate mântui?” Probabil că știau și ei că pe om îl
poate robi în egală măsură un lucru mare sau mic, o avere imensă ori una
rezonabilă. De fapt, Dumnezeu îi cere credinciosului să aibă spiritul
cu totul liber pentru a fi pe de-a-ntregul disponibil pentru El. În ceea
ce privește mântuirea, este evident, din cuvântul Domnului Iisus, că nu
se pot pune niciodată în balanță faptele bune ale omului, oricât de
numeroase ar fi, cu dreptatea și exigențele lui Dumnezeu. Este totuși
adevărat că dreptatea divină este mereu copleșită de milă și iubire față
de oameni și de aceea mântuirea rămâne în exclusivitate un dar al Său.</span></i></span><br />
<span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #274e13;"><i><span style="font-size: large;"><em>Pr. Prof. Dr. Petre Semen, 29 Noiembrie 2015</em></span></i></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-4223179312570867822015-11-23T03:17:00.000-08:002015-11-23T03:17:07.672-08:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #4c1130;"><i>Evanghelia de Duminică: Îmbogățirea în Dumnezeu</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="pilda_bogatului_pag_04_w747_h373_q100" class="attachment-large wp-post-image" height="360" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2015/11/pilda_bogatului_pag_04_w747_h373_q100.jpg" width="480" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/11/evanghelia-de-duminica-imbogatirea-in-dumnezeu.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 103px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/11/evanghelia-de-duminica-imbogatirea-in-dumnezeu.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 107px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Duminica a 26‑a după Rusalii (Pilda bogatului căruia i‑a rodit țarina), Luca 12, 16‑21</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Zis‑a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i‑a rodit țarina. Și el
cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n‑am unde să adun roadele mele?
Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi
zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi
zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți
ani; odihnește‑te, mănâncă, bea, veselește‑te. Însă Dumnezeu i‑a zis:
Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce
ai pregătit ale cui vor fi? Așa se întâmplă cu cel ce‑și adună comori
pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu.<br />
Un autor englez a scris o carte intitulată Cuvinte nescrise ale Domnului
(Unwritten Sayings of Our Lord, 1913). În această carte, el imaginează
o serie de cuvinte pe care nu avem vreo dovadă că Mântuitorul le‑ar fi
rostit, dar pe care le‑ar fi putut spune, ele fiind în spiritul
învățăturii Sale. Unul din aceste cuvinte este următorul: „Lumea este un
pod; podul există ca să treci pe el, nu ca să‑ți faci sălașul pe el”
(p. 71).<br />
În multe feluri este exprimat acest adevăr în Sfânta Scriptură. Cei care
L‑au cunoscut pe Dumnezeu au înțeles și au trăit acest adevăr. Despre
credincioșii Vechiului Testament, Epistola către Evrei ne spune că au
trăit „mărturisind că pe pământ ei sunt străini și călători” (11, 13);
ei n‑au socotit a avea aici o patrie stătătoare, dorind „una mai bună,
adică pe cea cerească” (11, 16). Este ceea ce nu face bogatul din
Evanghelia acestei duminici. El este numit „nebun” tocmai pentru că
ignoră acest adevăr fundamental și atât de ușor de constatat de oricine.
În nebunia lui, acest om – și, vai, cât de mulți sunt și se poartă
asemenea lui! – a crezut că trăiește veșnic pe pământ; și‑a și făcut un
plan pe termen lung, „pentru mulți ani”: să se odihnească, să mănânce,
să bea și să se veselească (Lc 12, 19).</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">„Păziți‑vă de toată lăcomia!”</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Contextul este el însuși grăitor. Parabola este precedată de un
episod în care cineva Îi cere Mântuitorului să‑L determine pe fratele
său să‑și împartă moștenirea cu el. Domnul îi răspunde: „Omule, cine
M‑a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi?”; apoi adaugă,
pentru toți cei de față: „Vedeți și păziți‑vă de toată lăcomia, căci
viața cuiva nu stă în prisosul bogățiilor sale” (Lc 12, 13‑15). „A fi”
este infinit mai presus de „a avea”, deși omul este mereu tentat să
inverseze această ordine valorică. O viață înaltă, o viață ce merită, cu
adevărat, să fie trăită nu depinde de „prisosul bogățiilor”; mai mult,
prin parabola cu bogatul cel nebun, Mântuitorul va arăta că bogăția
pământească nu poate asigura nici simpla existență biologică.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">„Să nu te temi când se îmbogățește omul – zice psalmistul – și când
se înmulțește slava casei lui. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu
se va pogorî cu el slava lui” (Ps 48, 17‑18). Dar el constată îndată cât
de greu îi este necredinciosului să asimileze acest adevăr. Deși vede
mereu „moartea”, de care nimeni nu poate scăpa, cel care se laudă cu
mulțimea bogăției sale continuă să trăiască asemenea dobitocului fără
minte: „Omul, în cinste fiind, n‑a priceput; alăturatu‑s‑a dobitoacelor
celor fără de minte și s‑a asemănat lor“ (v. 21; cf. v. 12). Aceeași
idee este exprimată și într‑un alt text din Vechiul Testament, care pare
a fi inspirat parabola cu bogatul nebun din Evanghelie: „Este câte un
om care se îmbogățește prin multă grijă și avariție și aceasta este
partea ostenelilor lui, zicând: Aflat‑am odihnă și acum voi mânca din
bunătățile mele. Și nu știe că vremea trece și va muri și le va lăsa
altora” (Is Sir 11, 18‑20).</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Planuri „pentru mulți ani”</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Textul parabolei nu cuprinde nici un indiciu că acest om și‑ar fi
câștigat bogăția în mod nedrept. Cum nu avem nici un indiciu că ar fi
fost nedreaptă pretenția omului care voia ca fratele său să‑și împartă
cu el moștenirea. Mântuitorul ne învață însă să ne păzim „de toată
lăcomia” (v. 15), adică de orice formă de lăcomie, care ne întunecă
privirea duhovnicească, făcându‑ne să ignorăm ceea ce este cu adevărat
important.<br />
Bogatul avea, desigur, calități care ar fi foarte prețuite în lumea
materialistă a zilelor noastre. Era un om priceput în a‑și conduce
afacerile; dacă țarina i‑a rodit „din belșug”, înseamnă că era un om
harnic și muncitor (de aceea, poate, se și bucură de perspectiva
odihnei, cf. v. 19) și care știa să facă agricultură. Era și un om
întreprinzător, gata să se apuce de lucruri mari; văzând belșugul
roadelor, își face pe dată socoteala că nu are loc destul să le
depoziteze și decide să‑și construiască hambare noi și mai mari. Marea
lui greșeală este însă aceea că se gândește numai la el însuși.
„Pauperum nulla mentio”, notează un comentator din sec. al XVIII‑lea
(Bengel), adică: „Despre săraci, nici o pomenire”. Tot ce are, se
gândește să pună bine numai pentru el. Este de notat, în această
privință, repetiția pronumelui posesiv „al meu” (în original: mou):
„roadele mele”, „jitnițele mele”, „grâul și bunătățile mele”,
„sufletului meu”. Mai ales prin această repetiție se vădește asemănarea
dintre parabolă și istorisirea vechi‑testamentară despre Nabal, care, și
el un „nebun” (cf. I Regi 25, 25), se exprimă la fel: „Nu cumva voi lua
pâinile mele și apa mea și vinul meu și carnea pregătită pentru cei ce
tund oile mele și să le dau la niște oameni pe care nu‑i știu de unde
sunt?” (I Regi 25, 11).<br />
Bogatul se gândește numai la „sufletul” său. Dar, ca toți
materialiștii, el nu știe nici ce este cu adevărat sufletul, nici
bunătățile de care are nevoie sufletul. Acest cuvânt este folosit de
două ori cu sensul unui pronume reflexiv, în v. 19; și cu sensul de
„viață”, drept ceva care s‑a dat omului și care se va cere înapoi de la
el, în v. 20. Această ambiguitate a folosirii cuvântului „suflet”
(psyche) este intenționată: Evanghelia evidențiază astfel contrastul
între ceea ce crede bogatul, care se consideră stăpân deopotrivă al
„sufletului” său și al bunurilor sale, și ceea ce știe Dumnezeu, anume
că el este, de fapt, pe punctul de a‑și pierde „sufletul” și, deci, și
orice posibilitate de a‑și folosi bogățiile pământești. „Nebune!” – îi
zice Dumnezeu. „În această noapte (ei) cer de la tine sufletul tău. Și
cele ce ai pregătit ale cui vor fi?”<br />
El își face însă planuri pentru „mulți ani”. Planuri în care „sufletul”
său, în înțelesul cel mai înalt al acestui cuvânt, de parte spirituală a
ființei, nu are nici un loc. Cum nici Dumnezeu și ascultarea de
poruncile Sale nu au vreun loc în acest proiect de viață al bogatului.
Deviza lui este: totul pentru trup – odihnă, mâncare, băutură, veselie.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Adevărata bogăție</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Bogăției pământești și folosirii ei egoiste și exclusiv trupești,
Mântuitorul îi opune o altă bogăție, adevărata bogăție. În concluzie,
El ne atrage atenția asupra bogăției pe care nu a cunoscut‑o și nu a
adunat‑o personajul din parabolă: „Așa se întâmplă cu cel ce‑și adună
comori sieși și nu se îmbogățește în Dumnezeu”.<br />
Iată adevărata bogăție! Iată „lăcomia” de care avem nevoie și pe care o
laudă Dumnezeu! Căci, într‑adevăr, precum există o altă bogăție decât
cea pământească, tot astfel există și o altă „lăcomie”, adică dorința
arzătoare și râvna stăruitoare după „îmbogățirea în Dumnezeu”. A te
îmbogăți în Dumnezeu (sau: către Dumnezeu; în cele cu privire la
Dumnezeu) înseamnă a te îmbogăți în fapte bune, făcând astfel roditor
harul dumnezeiesc de care te‑ai învrednicit. Sfântul Ioan Gură de Aur,
de pildă, insistă asupra valorii milosteniei ca mijloc al acestei
„îmbogățiri”. El zice că bogații trebuie să facă milostenie pe măsura
belșugului lor. Chiar dacă și‑au câștigat bogăția în mod cinstit, ei nu
sunt scutiți de această îndatorire. „Cu cât cineva primește mai multe
binefaceri, cu atât merită mai mult pedepsit dacă se poartă cu
nerecunoștință, că nu s‑a făcut bun, chiar dacă este cinstit… (Bogații)
nu vor scăpa de pedeapsă dacă nu vor face milostenie pe măsura avuției
lor” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LII, III, trad. de pr.
D. Fecioru, în Scrieri, Partea a treia, PSB, 23, București, 1994, p.
604). Sfântul Serafim de Sarov zice că „scopul vieții creștine este
dobândirea Duhului Sfânt”. Sfântul Ioan Gură de Aur insistă asupra
rolului privilegiat al milosteniei în această „dobândire” a harului lui
Dumnezeu: „Milostenia nu lasă să ni se stingă candelele (Mt 25,1‑12),
nici nu ne lasă să ne arătăm la nuntă cu haine murdare (Mt 22,11‑13), ci
le spală și le face mai curate ca zăpada… Milostenia nu ne lasă să
cădem acolo unde a căzut bogatul cel nemilostiv, nici să auzim acele
înfricoșătoare cuvinte (Lc 16, 19‑31), ci ne călăuzește în sânul lui
Avraam” (ibid., p. 605).</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Lăcomia după bogățiile trecătoare ne desparte de Dumnezeu</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan împarte „tot ceea ce este în
lume”, adică toate atracțiile lumești aflate în opoziție cu voia lui
Dumnezeu, în trei categorii: pofta trupului, pofta ochilor și trufia
vieții (I In 2, 16); deci în: plăceri trupești; lăcomie după bunurile
pământești și slava deșartă. A te lăsa stăpânit de oricare din acestea
înseamnă a cădea în nebunie, ca și bogatul din parabolă.<br />
Nebun este, într‑adevăr, cel stăpânit de „pofta ochilor”, cel care
poftește tot ceea ce‑i văd ochii. Bunurile pământești sunt un mijloc,
iar nu un scop al vieții. Dumnezeu le‑a dat israeliților – și nouă, de
asemenea, prin ei – un avertisment clar în această privință. Dându‑le
mana în pustiu (Ieș 16), le‑a poruncit să nu‑și adune mai mult decât le
era necesar pentru ziua respectivă. Cei lacomi nu s‑au mulțumit însă să
adune numai atât; ei și‑au făcut și rezerve. Dar a doua zi rodul
lăcomiei lor nu mai era bun de nimic; plină de viermi, mana adunată
împotriva poruncii lui Dumnezeu a trebuit aruncată. Însăși rugăciunea
Tatăl nostru ne învață să ne îngrijim de „pâinea cea de toate zilele”
numai pentru „astăzi”, iar nu pentru „mulți ani” înainte, ca bogatul cel
nebun.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Nepieritoarea bogăție a credinței</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Adevărată și nepieritoare este numai bogăția pe care ne‑o mijlocește
credința. Prin ea, însăși sărăcia se face bogăție, precum moartea se
face mijlocitoare a vieții celei adevărate. „Credința – zice Sfântul
Simeon Noul Teolog – este puterea care ne face să murim pentru Hristos
de dragul poruncii Lui și să credem că moartea aceasta este pricina
vieții. Ea ne face să socotim sărăcia ca bogăție, neînsemnătatea și
umilirea ca slavă și cinste adevărată; iar când nu avem nimic, să credem
că stăpânim toate…” (Cele 225 de capete teologice și practice, 10, în
Filocalia, trad. de pr. D. Stăniloae, vol. VI, București, 1977, p. 20).
Singură credința satisface setea de infinit a ființei umane, „lăcomia”
ei de „îmbogățire în Dumnezeu”. Celor credincioși, Sfântul Apostol
Pavel poate să le spună: „Toate sunt ale voastre” (I Cor 3, 21). Avem
totul dacă‑L avem pe Hristos, în Care Dumnezeu „a binevoit să
sălășluiască toată plinirea” (Col 1, 19).<br />
Cât de frământat și de nemulțumit fusese Fericitul Augustin până ce
L‑a cunoscut pe Hristos! Gustase din plin, în viața lui păgână, nu numai
din plăcerile pământești, ci și din tot ceea ce‑i putea procura ca
satisfacție „sufletească” faptul că poseda o minte genială sau că s‑a
adăpat din tot ceea ce‑i putea oferi cultura profană. Dar nimic din
toate acestea nu l‑a putut mulțumi. Nouă ani – după cum mărturisește în
celebrele sale Confesiuni – a fost adânc frământat. Până când, la un
îndemn pe care l‑a socotit ceresc, exprimat în cuvintele unui copil
care‑i zicea: „Ia și citește!”, a deschis Noul Testament și a citit
aceste cuvinte: „Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospețe și în
beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă;
ci îmbrăcați‑vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o
faceți spre pofte” (Rom 13, 13‑14). Ascultând acest îndemn, a devenit
creștin; și abia atunci a descoperit un sens vieții sale. În opt cărți
din Confesiuni el își mărturisește frământările și rătăcirile din
perioada cât nu L‑a cunoscut pe Hristos. Dar la fiecare rând din cele
opt cărți mulțumește lui Dumnezeu pentru bogăția pe care i‑a dăruit‑o
prin convertire. El și reușește să dea o formulare neîntrecută
adevărului că singurele bogății care pot satisface sufletul omenesc sunt
Dumnezeu și unirea cu El, când zice: „Ne‑ai făcut pentru Tine (Doamne)
și neliniștit este sufletul nostru până ce se va odihni în Tine”.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Postul, prilej de îmbogățire „în Dumnezeu”</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Este acum Postul Nașterii Domnului, un prilej aparte de îmbogățire în
Dumnezeu și în harul Lui. În Apostolul acestei duminici (din Ef 5,
8‑19) am auzit un îndemn asemănător celui care a schimbat viața
Fericitului Augustin: să umblăm „ca fii ai luminii”, cu precizarea că
„roada luminii e în orice bunătate, dreptate și adevăr”; să nu fim
părtași la „faptele cele fără roadă ale întunericului”, căci „cele ce se
fac în ascuns de ei (adică de cei necredincioși) rușine este a le și
grăi”. Apostolul cuprinde, printre altele, un citat din ceea ce pare a
fi fost un imn baptismal al Bisericii primare: „Pentru aceea zice:
Deșteaptă‑te cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina
Hristos” (v. 14).<br />
Într‑adevăr, de o înviere din morți avem nevoie pentru a trece de la
lăcomia după „tot ceea ce este în lume” (I In 2, 16) la „lăcomia” de a
fi „bogați în Dumnezeu”. Fără o astfel de înviere, trăim ca bogatul cel
nebun și murim tot ca și el. O astfel de înviere a trăit Fericitul
Augustin când a lăsat lumea și L‑a primit pe Hristos. Suntem cu toții
botezați. Harul lui Hristos a operat în ființa noastră, prin Taina
Sfântului Botez, o moarte și o înviere (cf. Rom 6, 3 și urm.; Col 2,
11‑13; cf. Ef 2, 5‑6). Dar această moarte față de lume și înviere pentru
viața lui Hristos își arată roadele concrete numai dacă punem și noi
voința și străduința noastră. Mântuirea este o lucrare sinergetică,
adică un rod al împreună‑lucrării noastre cu Dumnezeu.<br />
Postul este, desigur, un mijloc de a ne exersa voința de a ne smulge de
sub stăpânirea celor trupești și lumești. Totodată, postul adevărat este
nedespărțit de milostenie (cf. Is 58), care, așa cum am arătat mai
înainte, este un mijloc important de îmbogățire în harul lui Dumnezeu.
Dar postul înseamnă chiar mai mult decât atât. Prin post ne punem și mai
mult la dispoziția lui Dumnezeu, ca El să facă din noi ceea ce voiește,
spre sfințirea și mântuirea noastră. Lipsindu‑ne, de dragul lui
Dumnezeu, de unele bunătăți pământești îngăduite, o facem cu credința că
El Însuși ni se face hrană și că se împlinește astfel și cu noi
cuvântul că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care
iese din gura lui Dumnezeu” (Deut 8, 3; cf. Mt 4, 4; Lc 4, 4). De aceea,
în general, în viața credincioșilor, postul este asociat cu primirea
Sfintei Euharistii, prin care Hristos ne dă, iară și iară, ca hrană și
ca băutură a vieții celei veșnice, însuși cinstitul Său Trup și scumpul
Său Sânge. Aceasta nu înseamnă că numai în posturi trebuie să ne
împărtășim. Ci că, într‑un anumit fel, viața noastră întreagă trebuie
trăită sub semnul postului și al dedicării<br />
depline lui Dumnezeu, cu trupul și cu sufletul.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">„Este chiar ceasul să vă treziți din somn” – zice Apostolul Pavel
(Rom 13, 11). Dacă am trăit până acum asemenea bogatului cel nebun, dacă
ne‑am lăsat copleșiți de lăcomia după cele trupești și pământești, dacă
am uitat ceea ce suntem cu adevărat și ținta pentru care am fost
creați, este chiar acum timpul să ascultăm chemarea lui Hristos și să
dobândim dorul și râvna pentru îmbogățirea cea „întru Dumnezeu”.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, 22 Noiembrie 2015</span></i></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-4789463363141617022015-10-13T07:27:00.002-07:002015-10-13T07:27:41.779-07:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #660000;"><i>Evanghelia de Duminică: Cuvântul lui Dumnezeu – sensul vieții noastre</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="Pilda_semanatorului_pag-4_w747_h373_q100" class="attachment-large wp-post-image" height="239" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2015/10/Pilda_semanatorului_pag-4_w747_h373_q100.jpg" width="480" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/10/evanghelia-de-duminica-cuvantul-lui-dumnezeu-sensul-vietii-noastre.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 103px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/10/evanghelia-de-duminica-cuvantul-lui-dumnezeu-sensul-vietii-noastre.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 107px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Duminica a 21‑a
după Rusalii (a Sfinților Părinți de la Sinodul VII Ecumenic; Pilda
semănătorului – Luca 8, 5‑15; Rugăciunea lui Iisus – Ioan 17, 1‑13)</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Zis‑a Domnul pilda aceasta: Ieșit‑a semănătorul să semene sămânța sa.<br />
Și, semănând el, una a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele
și păsările cerului au mâncat‑o. Și alta a căzut pe piatră și, răsărind,
s‑a uscat, pentru că nu avea umezeală. Alta a căzut între spini, iar
spinii, crescând cu ea, au înăbușit‑o. Iar alta a căzut pe pământul cel
bun și, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are
urechi de auzit să audă! Și ucenicii Lui Îl întrebau: Ce înseamnă pilda
aceasta? El a zis: Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui
Dumnezeu, iar celorlalți, în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind,
să nu înțeleagă. Iar pilda aceasta înseamnă: Sămânța este cuvântul lui
Dumnezeu; cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul și ia
cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască; iar cea
de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul, îl primesc cu bucurie,
dar aceștia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de
încercare se leapădă. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul,
dar, umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții, se înăbușă
și nu rodesc. Iar cea de pe pământ bun sunt cei care, cu inimă curată
și bună, aud cuvântul, îl păstrează și rodesc întru răbdare. După ce a
spus acestea, a strigat: Cine are urechi de auzit să audă!</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Duminica a 21‑a după Rusalii ne propune spre adâncă meditație, dar
mai ales spre urmare în viața noastră de zi cu zi, un fragment
evanghelic de o frumusețe și de o profunzime spirituală specială, dar
totodată de maximă actualitate, având în centrul său Pilda
semănătorului. O parabolă am putea spune „contemporană” tuturor, pentru
că ea surprinde sufletul omenesc, nu doar al ascultătorilor
Mântuitorului Iisus Hristos în fața cărora a fost rostită, ci și
comportamentul universal al omului în fața Cuvântului lui Dumnezeu;
deschiderea sau, dimpotrivă, lipsa de sensibilitate, indiferența sau
adversitatea față de îndemnurile mântuitoare ale credinței. Ea este cu
atât mai actuală, cu cât lumea și societatea românească actuală, pe
fondul unei „inflații verbale”, resimt o adevărată criză a cuvântului
„cu putere multă”. Astăzi, asistăm, cvasigeneral, la rostirea și
proclamarea mecanică, retorică, stereotipă, a unei multitudini de
cuvinte care tocmai din această cauză nu reușesc să atingă sufletul și
să transforme lăuntrul nostru. Or, cuvintele Evangheliei Duminicii a
21‑a după Rusalii caută să restaureze cuvântul uman, ca mijloc de
comunicare și comuniune, cale a convertirii și schimbării lăuntrice, a
mântuirii și desăvârșirii creștine, legându‑l și ancorându‑l în
cuvântul cel dumnezeiesc.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Cele patru feluri de soluri – patru tipuri de arhitecturi lăuntrice</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Mântuitorul Iisus Hristos face o introducere scurtă cuvintelor Sale:
„Ieșit‑a semănătorul să semene sămânța” (Luca 8, 5), continuând cu
descrierea a patru feluri de pământ sau de soluri pe care a căzut
aceasta, în care identificăm de fapt patru tipologii sau caractere
creștine, patru moduri de a reacționa la cuvântul lui Dumnezeu și, în
esență, la tot ceea ce este spiritual în lumea și în viața noastră.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Și „semănând el, una a căzut lângă drum și a fost călcată cu
picioarele și păsările cerului au mâncat‑o. Și alta a căzut pe piatră,
și, răsărind, s‑a uscat, pentru că nu avea umezeală. Și alta a căzut
între spini și spinii, crescând cu ea, au înăbușit‑o. Și alta a căzut pe
pământul cel bun și, crescând, a făcut rod însutit” (Luca 8, 5‑8).
Pentru a spori și mai mult efectul acestor cuvinte și intenția Domnului
Hristos de a le face înțelese, Sfântul Evanghelist spune că, după ce a
rostit cuvintele acestea, Mântuitorul striga: „Cine are urechi de auzit
să audă” (Luca 8, 8). În acest mod, autorul biblic a dorit să sublinieze
importanța pe care Domnul a dat‑o acestor cuvinte, odată ce ele descriu
adevăruri generale și atât de actuale din viața lumii și în mod
particular a omului și a sufletului acestuia, precum și atitudinea pe
care trebuie să o avem față de cuvintele credinței – aceea de „auzire”,
adică de primire și de împlinire a lor.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">O parabolă cu subiect „eliptic”</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">La rugămintea Apostolilor Săi, Domnul Hristos le tâlcuiește pilda astfel: „Sămânța este cuvântul lui Dumnezeu” (Luca 8, 11).</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Chip al smereniei absolute, Mântuitorul Iisus Hristos trece
intenționat din tâlcuirea sa peste elementul cel mai important:
menționarea sau detaliile asupra semănătorului, spunând direct: „Sămânța
este cuvântul lui Dumnezeu”. A făcut aceasta pentru că, alături de
iubire și bunătate, smerenia este virtutea care a caracterizat și a
împodobit întreaga Sa viață printre oameni și pentru a noastră mântuire.
Din iubire nesfârșită, Dumnezeu Tatăl L‑a trimis pe Fiul Său în lume
pentru a‑l ridica pe om din robia păcatului și a morții spirituale. Iar
Acesta, în chipul chenozei sau al smereniei absolute, S‑a deșertat de
slava Sa, a luat Trup omenesc, făcându‑Se întru toate asemenea nouă,
afară de păcat, pentru a se afla în maximă apropiere față de ființa
omenească. El, Împăratul lumii, S‑a născut într‑o iesle săracă, a
crescut în modestie, iar în întreaga Sa lucrare pământească, precum
Însuși o mărturisește, nu a avut „unde să‑Și plece capul”. Tot ceea ce a
propovăduit și a împlinit poartă pecetea iubirii desăvârșite și a
smereniei absolute, culminând în jerfta Sa mântuitoare pentru neamul
omenesc. Iar pilda semănătorului, cu subiect „eliptic”, ne oferă
modelul deplin al smereniei creștine, chemându‑ne și pe noi, semănători
sau cei ce primim sămânța credinței în sufletul nostru, să urmăm modelul
de smerenie oferit de Mântuitorul Hristos.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Depărtarea de calea adevărată – cauză a golului sufletesc și a vidului existențial</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">O primă categorie de semințe și o primă tipologie sufletească sunt
descrise de sămânța care a căzut lângă drum. „Drumul”, în accepțiunea
creștină, se identifică, în esență, cu drumul mântuirii și calea
desăvârșirii. Despre această cale Mântuitorul a spus că este îngustă
(Matei 7, 14) și parcursă cu multă renunțare și greutate, dar la capătul
ei ne așteaptată Izvorul bucuriei și al fericirii veșnice. Este grea la
început, pentru că, atunci când omul pășește pe ea, trebuie să lase în
urma sa strigătele și chemările ademenitoare ale lumii acesteia, care
caută să înghită sufletele și să le scufunde în marea păcatelor și în
zonele periculoase și tenebroase ale patimilor. Dar pentru cei care
urmează consecvent și neabătut calea viețuirii creștine, pe parcursul
străbaterii ei, prin ajutorul lui Dumnezeu, aceasta se transformă într‑o
călătorie a bucuriei și un drum al fericirii.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Prima sămânță a căzut lângă drum, nu pentru că a fost semănată
greșit. Dumnezeu nu face nimic inutil. A căzut lângă drum, în sensul că
omul cu o astfel de arhitectură lăuntrică trăiește departe de viața cea
adevărată, este departe de drumul sau calea mântuirii și străin vieții
duhovnicești. Dacă viața cea adevărată este viețuirea virtuoasă, nu
puțini sunt cei care trăiesc alături de adevărata cale și de adevăratul
drum în ignoranță și negare nu doar a credinței și a posibilității de
mântuire, ci în negare și indiferență față de propria lor viață și
persoană. Preocupați de cele de lângă drum, își sunt străini lor înșiși,
nedescoperindu‑și adevărata vocație – aceea de a ajunge „dumnezei prin
har și lucrare” – și nefructificând plinătatea darurilor primite în
acest scop.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Precum ne spun Părinții Bisericii, diavolul iubește cel mai mult pe
cei care își tăinuiesc gândurile lor și, neavând experiența
mărturisirii și ascultării față de un părinte duhovnicesc încercat,
astfel de suflete sunt o pradă ușoară și predilectă pentru duhurile
răutății. Acestora diavolul „le ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva,
crezând, să se mântuiască” (Luca 8, 12) și în locul acestuia aruncă
șoapte păcătoase și pătimașe, instigând și îndemnând la păcate și
fărădelegi. Astfel de suflete nu vor rodi decât atunci când se vor
elibera de păcate, când vor ieși din întuneric, prin „botezul
lacrimilor” – baia transfiguratoare a pocăinței – și, în ascultare de
duhovnicul lor, vor curăța lăuntrul lor pentru a face loc prielnic
primirii și rodirii seminței celei bune.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Lumea contemporană, între împietrire și indiferență</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">O a doua categorie de oameni este identificată cu sămânța care a
căzut pe piatră și, spune Mântuitorul, aceștia „sunt cei care auzind
cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină; ei cred
până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădăÎ. (Luca 8,13)</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Suflete reci, suflete împietrite, lipsite de sensibilitate față de
semeni, ba chiar și față de ei, suflete moarte, „cadavre vii”, ei
trăiesc doar la nivel biologic și instinctiv, departe de adevărata cale
și departe de viața autentică. Ei calcă peste toți și peste toate, numai
pentru a‑și împlini poftele reduse și egoiste care până la urmă îi
izolează în carapcea singurătății și a tristeții. Trăiesc falsul
sentiment că lumea nu îi înțelege și îi marginalizează, nerealizând că
răul și păcatul se află în ei înșiși, în sufletul lor insensibil. Unor<br />
astfel de suflete, dacă nu se vor îndrepta, le este pregătit iadul, cu
înspăimântătoarea sa singurătate și înfricoșătoarea sa solitudine.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Privind la societatea românească actuală, am putea constata că, în
marea ei alcătuire, se aseamănă acestei a doua categorii de semințe și
de suflete. Statistic, peste 82% dintre români s‑au declarat, recent, a
fi persoane religioase. Însă această cifră are acoperire doar
declarativ, pentru că procentul celor practicanți se decimează, iar al
celor care primesc sincer cuvintele credinței și le împlinesc autentic
este, în mod cert, și mai redus. Aceștia sunt creștinii „de
sărbătoare”, în sensul că declară că au o credință proprie, cred într‑o
„putere”, într‑o „forță” care le guvernează viața, dar, de multe ori,
aceste convingeri și trăiri personale sunt străine, chiar contrare,
crezului creștin. Au dumnezeul lor, căruia i se închină și îi aduc
jertfe: păcate și patimi, iar atunci când intervine în viața lor o
încercare sau o dificultate, devin indiferenți, agnostici și areligioși,
pierzându‑și încrederea într‑un Dumnezeu pe Care ei Îl văd distant,
indiferent și nepăsător. Ca și pentru cea dintâi tipologie, a sufletelor
ce trăiesc străine și alături de adevărata cale a mântuirii, și pentru
aceștia, condiția rodirii îmbelșugate o constituie întărirea
caracterului, statornicia în lucrarea virtuților creștine, fortificarea
convingerii prezenței și lucrării lui Dumnezeu în viața personală, Care,
atât prin cele frumoase și bune, dar și prin cele grele și dureroase,
ne conduce spre limanul mântuirii.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">„Toată grija cea lumească să o lepădăm”</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">O altă sămânță a căzut între spini. Aceștia sunt „cei ce aud
cuvântul, dar, umblând cu grijile și cu bogăția și cu plăcerile vieții,
se înăbușă și nu rodesc” (Luca 8, 14). Această categorie și tipologie
reprezintă oamenii care trăiesc doar „aici” și „acum”, pentru lumea și
viața aceasta. Ei nu sunt preocupați de căutarea Împărăției cerurilor,
ci de cucerirea lumii acesteia și de dobândirea și supunerea față de ei a
bunurilor și lucrurilor prezente. Chiar dacă au o anume deschidere față
de cele spirituale, grija posesivă și excesivă față de lucrurile lumii
acesteia, față de plăcerile trupești și bunurile pământești acoperă
imediat preocuparea pentru viața spirituală, restrângând‑o la o luptă
permanentă pentru cele materiale și trecătoare. Ei trăiesc o viață
caracterizată, în plan spiritual, de superficialitate, o viață de robie
față de cele materiale și de ignoranță față de cele spirituale.
Supremația duhului este înlocuită de dictatul trupului. Valoare au doar
cele materiale, cuantificabile și măsurabile. Pentru astfel de
„caractere” lucrurile și banii vorbesc, totul se cumpără și se vinde.
Însă, mai devreme sau mai târziu, într‑un moment de încercare sau, cel
mai târziu, în pragul morții, ajung să înțeleagă faptul că nici slava
sau mărirea, nici averea sau bogăția nu îi însoțesc dincolo, ci doar
conștiința faptelor bune săvârșite în timpul vieții. La aceștia s‑a
referit Mântuitorul Iisus Hristos în Predica de pe Munte, spunându‑le că
nu pot sluji și lui Dumnezeu, și lui mamona (Luca 16, 13). Nu pot fi și
robi ai materiei, dar să aibă totodată și o bogată viață spirituală,
pentru că, dacă teoretic bogăția și iubirea se pot împăca ușor, în plan
practic acestea sunt ireconciliabile. Neavând tărie morală, astfel de
suflete sunt slabe și debusolate, nestatornice și neputincioase în a
înfrunta încercările vieții, căzând pradă grijilor excesive și
deznădejdii.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Creștinismul – adevărata cale; creștinii – „lumină a lumii”</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Iar cea de‑a patra sămânță a căzut pe „pământ bun” și a făcut rod
însutit. Este ușor de înțeles că această categorie de suflete este
constituită din „adevărații creștini”, cu puternice convingeri și
comportamente statornicite în lucrarea virtuților creștine. Viața lor
este o permanentă luptă împotriva „spinilor” păcatelor și a „neghinelor”
patimilor, în vederea lucrării virtuților creștine, considerate de
Sfinții Părinți căi sau cărări spre fericirea veșnică. De astfel de
creștini, modele înalte și exemple sublime de trăire și împlinire a
cuvintelor mântuitoare ale Evangheliei, au nevoie lumea și Biserica. În
astfel de suflete, sămânța credinței aduce rod însutit, astfel încât,
prin existența și modelul lor, se înmulțește și rodesc binele și
bunătatea.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Cuvântul uman – piatră de hotar a devenirii creștine și criteriu al Judecății universale</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Sfânta Evanghelie din Duminica a 21‑a după Rusalii, prin faptul că
are în centrul ei rostirea și tâlcuirea Parabolei semănătorului de către
Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, caută să responsabilizeze atât pe
semănători, cât și pe primitori asupra transmiterii, pe de o parte; a
primirii cuvântului mântuitor, pe de altă parte, iar pentru ambele
categorii, semănători și primitori, asupra rodirii sau întrupării lui.
Este o chemare adresată celor care proclamă cuvântul, în primul rând
slujitori ai Bisericii, care transmit cuvântul revelat, dar și tuturor
celor care transmit cuvântul uman: educatori, profesori, formatori, de
a face acest lucru cu responsabilitate și cu o finalitate formativă.
Într‑o lume a exploziei informaționale, a multitudinii de idei și
teorii, de ideologii și păreri, toți cei care lucrează asupra sufletului
omenesc trebuie să aibă neîncetat în atenție aspectul ziditor al
lucrării lor. Dincolo de a transmite idei, păreri sau învățături
teoretice, oricât de înalte ar fi acestea și oricât de mult ar spori
„bagajul” de cunoștințe, ca niște „apostoli” și „luminători” ai lumii,
ei trebuie să vizeze permanent finalitatea morală, constructivă și
formativă a activității pe care o desfășoară. Mai mult decât de impresii
și opinii, lumea are nevoie de convingeri și comportamente, iar acestea
se dobândesc și se educă. În mod similar, nu învățăturile înalte, ci
un crez înalt și o credință profundă au capacitatea de a mișca și a
transforma. Astfel, această categorie de „profesioniști” ai cuvântului
sunt chemați să‑și facă slujba sau slujirea lor deplin, trecând de la
cele formale la cele formative, de la cele exterioare și teoretice la
cele profunde și ziditoare.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Pe de altă parte, Sfânta Evanghelie citită în această duminică ne
cheamă pe toți să ne desțelenim și să ne deschidem sufletele, spre
primirea cuvântului mântuitor al credinței. Tot astfel, vorbirea noastră
să fie formatoare și ziditoare, îndemnând și conducând spre fapte bune
și spre virtuțile creștine. Să măsurăm și să drămuim „zicerea” noastră,
fiind preocupați de zidirea morală, odată ce cuvântul uman este
piatră de hotar în viața cuiva, căci printr‑un cuvânt bun, rostit cu
dragoste și blândețe, într‑un moment dificil sau o „situație‑limită” din
viața cuiva, îl putem întoarce de pe cărările pierzaniei și din
ghearele morții fizice sau spirituale, după cum, în caz contrar,
printr‑un cuvânt indiferent și un îndemn rău putem arunca un suflet
încercat în brațele disperării și ale deznădejdii, ale morții
spirituale și fizice. Cu atât mai mult cu cât întoarcerea celor
rătăciți, învățarea sau luminarea celor neștiutori, sfătuirea și
alinarea celor aflați în necazuri și suferințe – fapte ale milei
sufletești – vor constitui criterii de apreciere la Înfricoșătoarea
Judecată ce va să vină.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">Însoțirea Pildei semănătorului, în această Duminică a 21‑a după
Rusalii, cu fragmentul din Evanghelia de la Ioan 17, 1‑13, în care este
descrisă rugăciunea Mântuitorului, vrea să sublinieze faptul că
adevărata și cea mai înaltă folosire a cuvântului are loc în universul
rugăciunii, care este socotită a fi dialog, con‑vorbire sau
împreună-vorbire a sufletului cu Tatăl Cel ceresc. Iar faptul că este
rostită în duminica în care se face cinstirea Sfinților Părinți de la
Sinodul al VII‑lea Ecumenic ne arată că doar în „consensul” sau în
„cugetul” Bisericii, în și prin lucrarea acesteia, se descoperă
cuvântul adevărului, spre restaurarea și zidirea spirituală a lumii.</span></i></span><br />
<span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #660000;"><i><span style="font-size: large;"><em>Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teșu, 11 Octombrie 2015</em></span></i></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-72745100758878710222015-09-20T04:12:00.001-07:002015-09-20T04:12:52.030-07:00<span style="font-size: x-large;"><br /></span>
<br />
<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #990000;"><i>Evanghelia de Duminică: Lepădarea de sine se lucrează în slujirea jertfelnică a aproapelui</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="Cruce-3_w747_h800_q100" class="attachment-large wp-post-image" height="360" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2015/09/Cruce-3_w747_h800_q100.jpg" width="480" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/09/evanghelia-de-duminica-lepadarea-de-sine-se-lucreaza-in-slujirea-jertfelnica-a-aproapelui-lepadarea-de-sine-se-lucreaza-in-slujirea-jertfelnica-a-aproapelui.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 103px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/09/evanghelia-de-duminica-lepadarea-de-sine-se-lucreaza-in-slujirea-jertfelnica-a-aproapelui-lepadarea-de-sine-se-lucreaza-in-slujirea-jertfelnica-a-aproapelui.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 107px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, (Luarea Crucii și urmarea lui Hristos) , Marcu 8, 34-38 și 9, 1</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de
sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape
viața, o va pierde, iar cine îşi va pierde viața sa pentru Mine şi
pentru Evanghelie, acela o va mântui. Căci ce-i foloseşte omului să
câştige lumea întreagă dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea
omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine
şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul
Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu
sfinţii îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii
dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea
Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere.<br />
Evanghelia de astăzi, din Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci, ne
înfățișează condiția de bază a urmării lui Hristos pe calea Crucii, în
drumul spre Împărăția cerurilor, și anume, lepădarea de sine:<br />
„Zis-a Domnul: Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">După cum rezultă în mod explicit din Evangheliile sinoptice (Matei
16, 21-28; Luca 9, 23-27; Marcu 8, 31-38), Hristos a adresat aceste
cuvinte tuturor, atât ucenicilor Săi, cât și mulțimilor adunate în jurul
Lui, iar momentul când le-a rostit are o însemnătate deosebită pentru
înțelegerea mesajului Său. După ce Mântuitorul Hristos confirmă
mărturisirea dumnezeirii Sale făcută de Apostolul Petru, imediat
vorbește despre Patimile Sale, apoi, în contrast cu poziția
„protectoare” a Apostolului Petru, cere lepădarea de sine a tuturor
celor ce vor să îl urmeze, apoi profețește vederea slavei Sale de către
unii dintre cei prezenți, care se va petrece peste 6 zile, la Schimbarea
Sa la Față. Observăm deci o continuă dialectică a Crucii și a Slavei, a
kenozei și theozei, greu de înțeles și de primit de către mintea
omului. De altfel, Apostolul Petru, care încercase să îl oprească pe
Mântuitorul de la Patima Sa, a fost aspru mustrat prin cuvintele:
„Mergi, înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci
cele ale oamenilor” (Marcu 8, 33). De la bun început înțelegem deci că
lepădarea de sine este potrivită gândului lui Dumnezeu, iar nu după
cugetarea omenească.<br />
Lepădarea de sine a fost mereu piatră de poticnire pentru mulți. Mereu
omul a încercat să își salveze ego-ul, să îi găsească o zonă de refugiu,
un punct de fugă, un spațiu interior de ascundere, undeva unde crucea
de lumină a lui Hristos să nu ajungă, iar el să rămână confortabil și
mulțumit cu sine. Mereu a încercat să salveze „nucleul” eului păcătos de
unde rădăcina mândriei odrăslește roadele ei amare, chinuirea
celorlalți împletită cu chinuirea de sine, ce tinde să se prelungească
până în veșnicie. Tocmai de aceea, Hristos nu pune limită și măsură
acestei cerințe, El cere o lepădare de sine totală, căci ce este bun și
adevărat în om oricum nu se distruge, ci dimpotrivă sporește în harul
Său. Lepădarea de sine e o lucrare sinergică ce permite separarea
„grâului” de „neghină” în sufletul omului, precum și separarea a ceea ce
este vremelnic de ceea ce se împlinește în veșnicie. Să nu ne temem
așadar: nimic din ce este autentic și frumos în om nu se pierde prin
lepădarea de sine, ci în mod neîndoielnic se va regăsi pe un plan
superior.</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">A trăi prin credința în Dumnezeu</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">Lepădarea de sine înseamnă renunțarea la întemeierea în sine, precum
și la întemeierea proiectivă și virtuală în orizontul acestei lumi. Căci
cine vrea să trăiască prin sine și prin ceea ce lumea îi oferă nu poate
decât cel mult să supraviețuiască o vreme, deznodământul este însă
implacabil: „Căci cine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde” (Marcu 8,
35) sau într-o altă traducere: „Oricine va voi să își mântuiască
sufletul, îl va pierde”. Lepădarea de sine presupune a trăi prin
credința în Dumnezeu, iar nu prin resursele, oricum limitate, ale
psihicului și trupului omenesc. Renunțarea la judecățile și la voia
proprie este, de altfel, un act destul de realist, având în vedere
slăbiciunea și nestatornicia voii omenești, dar mai ales puținătatea
cunoașterii noastre, care adeseori nu depășește statutul vag al
părerii.<br />
Lepădarea de sine este deci în primul rând un act de credință, care se
naște în om ca răspuns la chemarea lui Hristos. Este foarte simplu:
energia și lumina cuvântului lui Hristos nasc în om capacitatea sa de
a-L primi, de a se încredința lui Dumnezeu, de a înțelege și pune în
practică mișcarea lăuntrică a lepădării de sine. Duhul Sfânt se face
învățător direct al lepădării de sine pentru cei ce aleg și vor să îl
primească întru urmarea lui Hristos, în Biserica Sa. Spunem că este
foarte simplu, însă omul modern aproape că a pierdut accesul la
simplitatea credinței, la nemijlocirea legăturii cu Dumnezeu. Ce e de
făcut? Pur și simplu, fără a intra în vreo logică străină de duhul
dreptei slăviri, dar cunoscând-o prin lumina conștiinței, nu ne rămâne
decât să reafirmăm cu tot mai multă limpezime adevărul și calea
credinței. Adevărul luminează prin sine, nu are trebuință pentru
întemeiere de un instrumentar demonstrativ, ci de o inimă curată și o
minte văzătoare, adică de cineva care îl trăiește. Dacă și când este
necesar, silogismele pot urma după experiența crucii și a slavei, din
întâlnirea reală cu El.</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">Așadar, accentuez: lepădarea de sine înseamnă a trăi prin credință,
nu prin autoreferențialitate, nu căutând la sine, ci mereu la Dumnezeu
Care ne dăruiește mereu nou, în pofida îndoielilor noastre, darul
credinței în El. Prin credință, abandonăm percepțiile sinelui și
acceptăm realitatea pe care Dumnezeu<br />
ne-o oferă. Renunțăm la întemeierea în sine, pentru a primi întemeierea
de la Creatorul și Proniatorul vieții noastre. Adeseori, a trăi doar
prin credință e ca și cum ai fi suspendat de un fir subțire deasupra
unui abis. Dar acest fir subțire nu se rupe niciodată, e mai puternic
decât forța de gravitație a lumii. Acest fir subțire și indestructibil
al credinței este darul lui Dumnezeu, este rază a Luminii dumnezeiești,
și nu vorbesc deloc metaforic. Lepădarea de sine e de trebuință,
așadar, pentru a vedea cu mintea în centrul inimii Lumina lui Hristos,
pentru a ieși din tine ca primă mișcare a dragostei și a te prinde de
acest fir de lumină, care pentru cei statornici și rugători va deveni
stâlp de foc.</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">Lepădarea de sine se desăvârșește în dragostea de semeni</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">Lepădarea de sine și lepădarea de lume alcătuiesc un tot unitar. Căci
„eul” propriu se constituie în mare măsură prin oglindirea din ceilalți
a imaginii proprii, din încrucișarea privirilor lor întoarse înspre
noi; el e o sumă a relațiilor noastre cu semenii, cu lucrurile, cu
lumea. De aceea, lepădarea de sine implică lepădarea de imaginea
proprie, de slava deșartă, de criteriile lumii acesteia și de valorile
ei trecătoare – care nu au în centrul lor viața omului, ci
supraviețuirea lui pe cât cu putință și cu orice preț. Este așadar cu
neputință a rămâne cu Hristos pe calea înspre Împărăția cerurilor, fără
lepădare de sine, fără renunțarea la acel „ego” constituit în
orizontul acestei lumi și validat de valorile ei. Nu poate fi împăcare
între Duhul lui Hristos și duhul acestei lumi. Rușinarea de către lume e
slava creștinului, iar mărturisirea lui Hristos e un criteriu al
Judecății finale. Hristos ne avertizează: „de cel ce se va ruşina de
Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul
Omului se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu
sfinţii îngeri” (Marcu 8, 38).</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">Practic, lepădarea de sine nici nu se poate realiza decât privind la
Hristos Care e Adevărul absolut și modelul desăvârșit al omului. De
fapt, lepădarea de sine este lepădare de minciuna în care se închipuie
sinele, este lepădare de minciuna mândriei, este lepădare de minciuna că
omul poate ceva fără Dumnezeu (Ioan 15, 5). În același timp, este
lepădare de tot ce e mai prejos de noblețea umană la care Hristos ne-a
chemat, este lepădare de josnicia animalică și de îngustimea și micimea
de suflet care întunecă conștiința, aruncând în uitare adevărul minunat
despre om, anume că „măsura omului e măsura lui Hristos Însuși”
(Arhimandrit Sofronie Saharov). Cu o astfel de conștiință, a trăi în
adevăr în lumea aceasta e o stare de miel junghiat, înseamnă a te expune
judecății altora și rușinării pentru inadecvarea cu tot ce în lume e
străin de Dumnezeu. Dar, repet, dacă a te rușina de Hristos aduce
osândă, a fi rușinat de lume pentru Hristos aduce slavă.<br />
De asemenea, omul nu poate statornici în sine virtutea lepădării de sine
fără a primi de la Hristos acea putere minunată care „se desăvârșește
în slăbiciune” (2 Corinteni 12, 9), puterea iubirii Sale smerite. Căci
lepădarea de sine se lucrează de cele mai multe ori în slujirea
jertfelnică a aproapelui, în „extaza” dragostei față de acesta și nu se
poate realiza una fără cealaltă. Dacă nu se leapădă omul de sine,
evident că nu va putea sluji pe aproapele, dar în același timp, dacă nu
are resortul și motivația dragostei pentru Dumnezeu și pentru semeni, ce
îl va mișca să se lepede de sine? Deci, am putea spune că începutul
lepădării de sine se află în însuși actul și natura credinței, dar
desăvârșirea ei se realizează în dragostea față de semeni.<br />
Mai concret, lepădarea de sine implică lepădarea de părerea de sine, de
îndreptățirea de sine, de mila de sine, de mulțumirea de sine, de
suficiența de sine. Ea presupune obligatoriu o distanțare față de sine.
Sfântul Ioan Gură de Aur arăta că această distanțare trebuie să meargă
până la a te considera pe tine ca pe un străin, iar propriul trup, ca
și cum ar fi trupul altuia. Potrivit lui, a te lepăda de tine înseamnă a
fi pregătit mereu pentru moarte, chiar o moarte rușinoasă.
Arhimandritul Simeon Kraiopoulos consideră că lepădarea de sine se
statornicește în om în perioadele de uscăciune și ariditate
sufletească, dacă omul le rabdă și continuă să împlinească poruncile lui
Hristos, adică dacă omul face ceea ce harul l-a învățat, nu numai când
acesta este prezent în chip simțit și mângâietor, ci și în perioadele de
retragere a harului (Sfântul Siluan Athonitul). De ce? Pentru că
uscăciunea și ariditatea omoară pe omul cel vechi, dacă nu i se hrănesc
patimile prin repetarea păcatelor. În acest sens, majoritatea Părinților
au arătat că lepădarea de sine este de fapt lepădare de omul cel vechi,
supus păcatului și morții. Lepădarea de sine este actul libertății
superioare a duhului: slobozirea din legile, oscilațiile și
ciclicitățile vicioase ale omului trupesc și psihic, concomitent cu
creșterea omului nou, a omului duhovnicesc, născut la Sfântul Botez și
hrănit cu harul Sfintelor Taine.</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">Renunțarea la dorința de a fi iubit</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">Dar lepădarea de sine presupune și renunțarea la dorința de a fi
iubit, și aici cu durere punem degetul pe rana multor tineri sensibili.
Adesea uităm că porunca lui Hristos e să iubim noi pe aproapele, nu să
fim iubiți de acesta. Nimeni nu s-ar mai mântui dacă fiecare ar căuta să
fie iubit în loc să iubească el. Ar trebui să ne fie îndeajuns
dragostea lui Hristos: aceasta se primește la început prin credință și
îl umple tot mai mult pe om de dulceață și mângâiere dumnezeiască pe
măsură ce acesta se despătimește. Lepădarea de sine, urmată de dragostea
față de aproapele, e de fapt soluția la problema atât de discutată a
singurătății omului de astăzi. După cum spunea Avva Emilianos: „Cine
iubește pe ceilalți nu este niciodată singur, căci îi are vii în inimă
pe cei pe care îi iubește. În schimb, cel care dorește să fie iubit, se
însingurează tot mai mult”.<br />
Lepădarea de sine înseamnă renunțarea în primul rând la iubirea de sine
trupească, iubirea irațională, pătimașă față de propriul trup, despre
care Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că este începutul patimilor și
maica tuturor răutăților. Mai concret, renunțarea la comoditatea și
confortul trupului, care aduce moleșeală voinței, iar în minte
neatenție și împrăștiere. În acest sens, Sfântul Grigorie Palama arăta
că în timpul rugăciunii trupul trebuie să aibă o postură ascetică, de
nevoință, fie în genunchi, fie în picioare, iar nu o așezare comodă,
ușoară, întins sau predispus la reverie. De altfel, rânduiala de post și
de rugăciune a Bisericii este principala armă de care dispunem
împotriva iubirii trupești de sine.<br />
Lepădarea de sine este un act ce se reînnoiește zilnic (vezi și Luca 9,
23). Dar pentru a putea fi permanentă este necesar să fie însoțită de o
altă lucrare duhovnicească, despre care s-a spus că ar fi calea secretă a
sfinților. Este vorba despre nevoința osândirii de sine, este exact
opusul mișcării atât de firești omului de a se îndreptăți pe sine. Este
încă un paradox: cel ce se osândește pe sine este îndreptățit de
Dumnezeu Însuși, iar cel ce se îndreptățește pe sine se îndepărtează de
Dumnezeu și riscă osânda. În această perspectivă, maximul lepădării de
sine este osândirea de sine la iadul veșnic. Interpretând cuvântul
Sfântului Siluan Athonitul: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”,
arhimandritul Zaharia Zaharou arăta că acela care se osândește pe sine
până la iad oferă lui Dumnezeu întreg spațiul inimii sale.<br />
Desigur, în creștinism, lepădarea de sine ca act negativ nu este
suficientă, ci aceasta primește un conținut pozitiv: luarea crucii și
urmarea lui Hristos. Adică, primirea realității așa cum este și asumarea
ei, cu tot cu boli, necazuri, eșecuri, slujiri, responsabilități etc.
și urmarea lui Hristos pe calea iubirii jertfelnice.</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">Pentru omul post-modern, problema lepădării de sine are câteva
particularități. Pe de o parte, sinele său a devenit „pluricentric”,
multipolar, el cunoaște un fenomen progresiv de scindare, dedublarea
eului, în virtutea căruia trăiește secvențial și sincopat, cu mai multe
centre parțial autonome în eul său și îndreptate adeseori nu înspre
asumarea realității, ci înspre o nesfârșită virtualizare. Pe de altă
parte, schimbările sunt atât de rapide, încât nu mai apucă să identifice
nici măcar problemele, cu atât mai puțin soluțiile. Dar, paradoxal,
cred că toate aceste neajunsuri s-ar putea întoarce în favoarea unei
vieți duhovnicești autentice. Tocmai pentru că „eul” omului de astăzi e
mai slăbit și mai descentrat, că omul a ajuns cumva la „capătul
puterilor”, efectiv consumat de atâtea experiențe și eșecuri, și tocmai
pentru că e conștient că nu mai are soluții la problemele sale tot mai
complicate, are mai mult ca oricând șansa providențială să se smerească
cu adevărat și să ceară sincer ajutorul lui Dumnezeu.</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">În concluzie, viața creștină e viața lui Hristos în noi, căci, cum
spunea Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în
mine” (Galateni 2, 20), dar pentru ca Hristos să vieze în noi, trebuie
să ne lepădăm de sinele nostru egoist și păcătos. Nu se poate urma lui
Hristos cu jumătăți de măsură, cu inima împărțită sau iubindu-ne pe noi
și lumea vremelnică în ascuns. Practic, viața creștină nu este posibilă
pentru cei care nu se leapădă de sine. Dar cei care se leapădă de sine
găsesc că „jugul Meu este bun și sarcina Mea ușoară” (Matei 11, 30), iar
pentru aceștia „poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5, 3).</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">Iubiți credincioși, să credem cu tărie că dacă ne lepădăm de noi
înșine, dacă ne luăm crucea în fiecare zi și urmăm lui Hristos se poate
împlini în oricare dintre noi cuvântul de la finalul Evangheliei din
această duminică: „Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau
aici care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăţia lui
Dumnezeu venind întru putere” (Marcu 9, 1).</span></i></span><br />
<span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #990000;"><i><span style="font-size: large;"><em>Pr. Lect. Grigore Dinu Moș, 20 Septembrie 2015</em></span></i></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-34606253809485807312015-09-01T01:52:00.001-07:002015-09-01T01:52:36.568-07:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #4c1130;"><i>Evanghelia de Duminică: În Hristos se
descoperă taina iubirii dumnezeiești pentru lume În Hristos se descoperă
taina iubirii dumnezeiești pentru lume</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="Pilda_lucratorilor_rai_w747_h800_q100" class="attachment-large wp-post-image" height="376" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2015/08/Pilda_lucratorilor_rai_w747_h800_q100.jpg" width="480" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/08/evanghelia-de-duminica-in-hristos-se-descopera-taina-iubirii-dumnezeiesti-pentru-lume-in-hristos-se-descopera-taina-iubirii-dumnezeiesti-pentru-lume.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 103px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/08/evanghelia-de-duminica-in-hristos-se-descopera-taina-iubirii-dumnezeiesti-pentru-lume-in-hristos-se-descopera-taina-iubirii-dumnezeiesti-pentru-lume.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 107px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Duminica a 13-a după Rusalii (Pilda lucrătorilor celor răi), Matei 21, 33-44</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om oarecare stăpân al casei sale,
care a sădit vie; a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit
un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe. Când s-a
apropiat vremea roadelor, a trimis pe slujitorii săi la lucrători ca să
ia partea lui de roade. Dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe
unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
Din nou a trimis alți slujitori, mai mulți decât cei dintâi, și au
făcut acelora tot așa. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se
vor rușina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis
între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm și să avem noi
moștenirea lui. Și, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au
ucis. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?
I-au răspuns: Pe aceștia răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor
lucrători, care vor da roadele la vremea lor. Zis-a lor Iisus: Oare
n-ați citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au nesocotit-o
ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a
fost aceasta și este lucru minunat în ochii noștri?» De aceea vă spun că
Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va
face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe
cine va cădea, îl va zdrobi.<br />
Evanghelia acestei duminici cu privire la lucrătorii cei răi ai viei ne
prezintă o parabolă despre istoria mântuirii, și anume ce a făcut
Dumnezeu pentru mântuirea omului și cât sunt de vinovați cei care nu
răspund pe măsura harului lui Dumnezeu. Omul stăpân al casei sale este
Dumnezeu, via pe care El a sădit-o este poporul Său, de la care așteaptă
roadele sale, lucrătorii viei încredințați de Dumnezeu cu îngrijirea
viei din mâna cărora El așteaptă roadele sunt păstorii lui Israel,
mai-marii preoților, precum și cărturarii, și fariseii.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Slujitorii trimiși spre a-i aduce roadele viei sunt profeții
Vechiului Testament care aveau un rol foarte precis încredințat lor de
Dumnezeu spre a face lumină în mijlocul poporului și a-l pregăti pentru
întâlnirea cu Fiul Tatălui.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Epistola către Evrei înșiră o impresionantă listă de suferințe și
prigoane îndurate de slugile Stăpânului viei, poporul ales din partea
lucrătorilor: „Au fost chinuiţi… Alţii au suferit batjocură şi bici, ba
chiar lanţuri şi închisoare. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la
cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au
pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău
primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în
munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului~ (Evrei 11, 35-38).</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Doar răbdarea, smerenia și dragostea celor buni triumfă</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Ne întrebăm: a triumfat răutatea? Nu. E doar o aparență. Bobul de
grâu a murit. S-a sfârșit cu el? Nu. Abia acum a început să încolțească
și să irumpă viața prin el. Cei buni sunt nedreptățiți, persecutați,
îngropați de vii în mormânt. Este sfârșitul lor? E triumful celor răi?
Nu. E o aparență! Răbdarea, smerenia și dragostea celor buni învie,
biruie și triumfă după ce aurul lăuntric a fost întru totul lămurit.<br />
După slugi este trimis fiul moștenitorul. Dumnezeu îl trimite la poporul
Său pe însuși Fiul Său Cel preaiubit. Dar nici de El nu se rușinează
păstorii cei răi ai lui Israel.<br />
Ei hotărăsc să-L omoare, punându-și în aplicare cu grabă planul ucigaș.
Îl omoară pe Hristos afară din vie, afară din tabără. Ceea ce
consemnează Epistola către Evrei: „Pentru aceea şi Iisus, ca să
sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii” (Evrei 13,
12).<br />
Lucrătorii cei răi au atins punctul culminant al răutății lor,
răstignindu-L pe Fiul Tatălui în afara zidurilor Ierusalimului, dându-L
pe mâna romanilor, fiind astfel excomunicat din comunitatea iudaică.<br />
Dumnezeu Se lasă batjocorit și moare, biruind moartea și deschizând
pentru noi toți porțile Împărăției celei veșnice. De aceea, pentru noi
Golgota este locul unic care ne grăiește nemărginit mai cutremurător
decât Sinaiul, munte mai înalt decât Moria, altar mai sfânt ca Sfânta
Sfintelor – unde am primit iubirea, prin jertfa Sa cutremurătoare.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Măsura iubirii o dă intensitatea jertfei</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">O rugăminte adresată de Dumnezeu omului, notată de părintele Rafael
Noica, surprinde această pogorâre a cerului în Hristos cu a cărui
bunătate s-a umplut pământul: „Fiul meu, lasă-Mă să te iubesc. Eu îți
vreau inima care este locașul Meu. Desigur, cu timpul, te vei schimba,
însă, chiar până atunci, iubește-Mă așa cum ești tu, fiindcă Eu te
iubesc cu toate că ești așa. Eu vreau ca dragostea Ta pentru Mine să se
nască din puțina și săraca ta inimă, din adâncul neputinței și al
murdăriei tale. Eu te iubesc și când ești slab și necurat!”<br />
Este atât de evidentă iubirea lui Dumnezeu față de ai Săi până la capăt,
puterea Păstorului celui Bun de a-și pune viața pentru oile Sale (Ioan
10, 18). Un paradox pe care veacurile nu-l pot cuprinde, măsura iubirii
este certificată de intensitatea suferinței, iar roada acestui fapt de o
profunzime aparte, puterea iertării, o dovadă clară că ultimul cuvânt
nu-l are moartea, păcatul, ci iubirea. În acest punct al Dumnezeirii ca
putere absolută, în Hristos, se descoperă taina supremă, „cea din veac
acunsă în Dumnezeu” (Efeseni 3, 9), aceea că puterea ultimă a lui
Dumnezeu, desăvârșită în Iisus Hristos, este puterea de a ierta veșnic.<br />
Lumea nu rămâne fără judecată, „iar judecata aceasta este că Lumina a
venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina.
Căci faptele lor erau rele” (Ioan 3, 19). Hristos, lumina Tatălui,
Iubirea Lui, oferindu-se lumii ca Adevăr, nu anulează libertatea de
opțiune a omului, ci îi arată adevărul pierdut prin neiubire, mai precis
iubirea de sine care urăște totul. În special lucrătorii cei răi ai
viei, arhiereii și cărturarii dau dovadă de o ură demonică, refuzând
lumina, ajungând la o tragică moarte spirituală.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Cel învinovățit pe nedrept, Fiul ucis de lucrătorii tocmiți de Tatăl
la vie, este ridicat din umilința ultimă – moartea celui blestemat – la
demnitatea Fiului ascultător, din iubire și încredere, Tatălui: „Pentru
aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai
presus de orice nume… Şi să mărturisească toată limba că Domn este
Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl” (Filipeni 2, 9-11).<br />
Domnul ne cheamă pe toți să fim o vie roditoare, să-i aducem la vreme
roadele. El a făcut totul pentru noi, acum este timpul să-I aducem
roadele noastre.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><em>Pr. Lect. Univ. Dr. Gheorghe Șanta, 30 August 2015</em></span></i></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-55338523021022736232015-08-02T05:04:00.000-07:002015-08-02T05:04:55.930-07:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: blue;"><i>Evanghelia de Duminică: „Vino!” – o chemare
la credință și iubire în Dumnezeu „Vino!” – o chemare la credință și
iubire în Dumnezeu</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="Potolirea_furtunii_w747_h800_q100" class="attachment-large wp-post-image" height="520" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2015/08/Potolirea_furtunii_w747_h800_q100.jpg" width="480" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/08/evanghelia-de-duminica-vino-o-chemare-la-credinta-si-iubire-in-dumnezeu-vino-o-chemare-la-credinta-si-iubire-in-dumnezeu.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 103px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/08/evanghelia-de-duminica-vino-o-chemare-la-credinta-si-iubire-in-dumnezeu-vino-o-chemare-la-credinta-si-iubire-in-dumnezeu.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 107px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Duminica a 9‑a după Rusalii (Umblarea pe mare ‑ Potolirea furtunii) Matei 14, 22‑34</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">În vremea aceea Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să
treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce va da drumul mulţimilor.
Iar El, dând drumul mulţimilor, S‑a suit în munte, ca să Se roage
deosebi. Şi făcându‑se seară, era singur acolo. Iar corabia era deja în
mijlocul mării, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
Văzându‑L umblând pe mare, ucenicii s‑au înspăimântat, zicând că e
nălucă, şi de frică au strigat. Dar el le‑a vorbit îndată zicându‑le: Eu
sunt, nu vă temeţi! Atunci Petru răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti
Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i‑a zis: Vino! Iar Petru
coborându‑se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar
văzând vântul, s‑a temut şi, începând să se scufunde, a strigat zicând:
Doamne, scapă‑mă! Iar Iisus întinzând îndată mâna, l‑a apucat şi i‑a
zis: Puţin credinciosule, pentru ce te‑ai îndoit? Şi suindu‑se ei în
corabie, s‑a potolit vântul. Iar cei din corabie I s‑au închinat zicând:
Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând marea, au venit în
pământul Ghenizaretului.</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">După prima înmulțire a pâinilor, Domnul a săvârșit alte mari minuni
asupra naturii: minunea umblării pe mare și cea a unei noi potoliri a
furtunii pe mare (cf. Mt. 8, 23‑27). La acestea se adaugă și altele, în
același context, cum vom vedea.</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">După ce mulţimea a mâncat şi s‑a săturat din pâinile şi peştii
înmulţiţi prin minune, „îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în
corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da
drumul mulţimilor” (v. 22). El face acest lucru nu numai pentru că voia
„să se roage singur” (v. 23), ci mai ales pentru că, aşa cum ne spune
Evanghelia de la Ioan (6, 15), mulţimea voia să‑L ia cu sila şi să‑L
facă rege.</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Iisus le poruncise ucenicilor să treacă pe ţărmul celălalt, adică
spre Betsaida, cum precizează Evanghelia de la Marcu (6, 45). Dar vântul
le era împotrivă. De aceea, „la a patra strajă din noapte” (v. 25),
adică spre dimineaţă, între orele 3 şi 6 (căci cei vechi împărţeau cele
12 ore ale nopţii în patru „străji”, de câte trei ore fiecare), corabia
se afla încă „în mijlocul mării” (Mc. 6, 47). Evanghelia de la Ioan ne
spune că ea se afla „ca la douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii” de
la ţărmul de unde plecaseră ucenicii, adică la vreo 5 km. Cum marea
Galileii are o lăţime de aproximativ 10 km, înseamnă că se aflau,
într‑adevăr, „în mijlocul mării”. Ucenicii erau, desigur, nu numai
obosiţi peste măsură, ci şi tulburaţi de neputinţa de a ajunge la ţărmul
dorit. Atunci Iisus, Care îi vedea „cum se chinuiau vâslind” (Mc. 6,
48), vine la ei pe mare. Iată o primă minune despre care ne vorbește
această pericopă: Iisus umblă cu picioarele pe marea înfuriată! Urmează
alte mari minuni.</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Când nu mai privim spre Hristos, încrederea se clatină</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Văzându‑L ucenicii, s‑au înspăimântat, crezând că e o nălucă, şi au
strigat înfricoşaţi. Atunci Domnul le‑a zis: „Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă
temeţi!” (v. 27). El se face astfel cunoscut ucenicilor. Cuvântul lui
Petru „Dacă eşti Tu” nu exprimă o îndoială, ci o certitudine; expresia
însemnând de fapt: „Fiindcă eşti Tu”. Este evident că dacă Apostolul ar
fi avut vreo îndoială, el nu s‑ar fi aruncat în valuri la cuvântul Celui
Care li Se arătase astfel mergând pe mare. El nici nu ceruse un semn
prin care să‑L recunoască pe Iisus, ci numai permisiunea de a veni la El
pe apă. Numai dorinţa de a fi mai repede alături de Domnul îl determină
pe Petru să ceară acest lucru. Atât de mult le lipsise Iisus în lungile
ceasuri de luptă cu vântul şi cu valurile! „Vino!”, i‑a zis
Mântuitorul. Plin de încredere, Petru s‑a coborât din corabie şi a
pornit să meargă pe valuri. Evanghelia ne spune că „a mers pe apă şi a
venit către Iisus” (v. 29). Iată o a doua minune: câtă vreme privește la
Iisus, Petru umblă și El pe apă! Dar, o clipă, Petru şi‑a desprins
privirea de la Mântuitorul. A luat seama la vântul cel puternic şi la
valurile înfricoşătoare şi încrederea i s‑a clătinat. Atunci a început
să se scufunde în apă. A strigat deci către Mântuitorul: „Doamne,
scapă‑mă!” (v. 30). Aşa cum strigaseră într‑o împrejurare asemănătoare
ucenicii: „Doamne, mântuieşte‑ne că pierim!” (Mt. 8, 25). Şi tot ca
şi atunci, Iisus îi vine imediat în ajutor celui care Îl cheamă. El îi
întinde mâna lui Petru şi‑l smulge din valuri. Dar totodată îl mustră
pentru îndoiala sa, prin cuvintele: „Puţin credinciosule, pentru ce
te‑ai îndoit?” (v. 31).</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Împreună cu Petru, Domnul Se suie în corabie. S‑a petrecut atunci o
nouă mare minune, a treia de care dă seamă Evanghelia acestei duminici:
vântul s‑a potolit dintr‑odată (v. 32; cf. Mc. 6, 51). Relatarea
mateiană atinge punctul ei culminant atunci când ne spune că „cei din
corabie I s‑au închinat, zicând: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”
(v. 33). Minunile succesive nu numai că îi uimesc pe cei care participă
la ele, dar îi și conduc la credință și la mărturisirea credinței.</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">După Evanghelia de la Ioan, s‑a petrecut atunci şi o a patra minune:
Iisus nici nu apucase bine să se suie în corabie (ucenicii „voiau să‑L
ia în corabie”), că „îndată corabia a sosit la ţărmul la care mergeau”
(In. 6, 21).</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Pline de dumnezeieşti învăţături sunt aceste minuni şi relatările evanghelice care mărturisesc despre ele.</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Nimeni nu‑L poate mărturisi pe Hristos numai cu puterile sale firești</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">În primul rând, încă o dată se descoperă puterea dumnezeiască a
Mântuitorului Hristos. Ucenicii erau încă plini de îndoială. Iisus l‑a
şi mustrat pe Petru pentru puţinătatea credinţei sale. Ceilalţi nu erau
nici ei mai credincioşi. Erau mai degrabă nedumeriţi. Evanghelia de la
Marcu ne spune că ucenicii „erau peste măsură de uimiţi în sinea lor”,
ca unii care „nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece
inima lor era învârtoşată” (Mc. 6, 51‑52). Cu toate acestea, seria de
minuni la care au fost martori îi determină pe ucenici să se închine lui
Iisus ca lui Dumnezeu, mărturisindu‑L totodată ca atare: „Cu adevărat,
Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”. Desigur, credinţa lor în dumnezeirea lui
Iisus încă nu era desăvârşită. Numai după Înviere şi numai prin lucrarea
Duhului Sfânt în inima lor vor putea ucenicii să‑L mărturisească
într‑adevăr pe Hristos‑Dumnezeu. Nimeni nu poate face o adevărată
mărturisire a lui Iisus numai cu puterile sale fireşti. Atunci când, la
Cezareea lui Filip, Apostolul Petru va face mărturisirea că Iisus este
„Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Mt. 16, 16), Mântuitorul îl va
ferici, dezvăluind faptul că numai printr‑o descoperire a Tatălui
Ceresc a putut el face această mărturisire (Mt. 16, 17). Iată însă că,
încă de pe acum, ucenicii anticipează această mărturisire că Iisus este
Fiul lui Dumnezeu. Iar Evanghelia, înfăţişându‑ne acest moment, ne
invită şi pe noi să mărturisim cu deplină credinţă că Iisus Hristos
este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Căci numai prin această credinţă şi
această mărturisire ne putem mântui. Aceasta ne‑o spune lămurit
Apostolul neamurilor: „Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este
Domnul (adică Dumnezeu adevărat – n.n.) şi vei crede în inima ta că
Dumnezeu L‑a înviat pe El din morţi, te vei mântui” (Rom. 10, 9).</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">O altă importantă învăţătură a acestei pericope evanghelice este
aceea că, în călătoria noastră spre cer, trebuie să avem ochii inimii
îndreptaţi numai către Hristos. Că nu trebuie să privim la vântul care
ne stă împotrivă, nici la valurile pe care el le ridică înaintea
noastră. Dacă Petru ar fi privit numai spre Iisus, nu s‑ar fi afundat
deloc în valuri; ar fi mers pe apă ca şi Iisus, spre El şi împreună cu
El. Sfânta Scriptură ne îndeamnă, într‑adevăr, să străbatem calea
mântuirii noastre „cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus” (Evrei 12, 2).
Atunci biruinţa noastră va fi uşoară şi sigură.<br />
A fi ucenic al lui Hristos înseamnă a fi în corabia Bisericii Sale</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Ne vom referi însă pe larg la o altă învăţătură importantă ce se
desprinde din Evanghelia acestei duminici. Pe lângă latura hristologică –
că Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi că, crezând în El, se cuvine să‑L
mărturisim ca atare -, exegeţii discern în această pericopă o importantă
intenţie eclesiologică. Se știe că Sfântul Matei manifestă, în
Evanghelia Sa, o preocupare aparte în ce priveşte învăţătura despre
Biserică. Acest lucru este evident şi în pericopa de faţă. Corabia la
care face referire în repetate rânduri este pentru Evanghelist un simbol
al Bisericii. În episodul de la Cezareea lui Filip – episod central și
de o valoare fundamentală în iconomia primei Evanghelii -, Mântuitorul
Hristos îşi exprimă în mod explicit intenţia de a întemeia Biserica
(„voi zidi Biserica Mea”), punând la temelia ei credinţa mărturisită de
Petru în mesianitatea şi divinitatea Sa: „Tu eşti Hristosul Fiul lui
Dumnezeu Celui viu” (Mt. 16, 16‑18). Iată însă că această credinţă,
descoperită lui Petru de către Tatăl Ceresc, este anticipată de pe acum,
ucenicii din corabie mărturisind tocmai acest adevăr fundamental că
Iisus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Un comentator zice că
„epilogul potolirii furtunii este pentru scena de la Cezareea lui Filip
ceea ce sunt zorii pentru ziuă” (Alfred Durand, Evangile selon Saint
Matthieu, traduite et commenté, „Verbum salutis”, I , ed. a 15‑a, Paris,
1929, p. 286). Nu este deci de mirare că în legătură cu această
mărturisire ni se dezvăluie ceva şi despre taina Bisericii.</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Iată câteva evidente trăsături eclesiologice ale acestei pericope: în
primul rând corabia apare aici oarecum personificată. Într‑adevăr, în
v. 24, în original, verbul grecesc (la participiu), folosit de
Evanghelist pentru a arăta situaţia corabiei în mijlocul furtunii, este
basanizomenon, care se traduce exact prin „era chinuită” (de valuri).
Ceea ce nu se poate spune decât despre o persoană.<br />
Iisus îi sileşte pe ucenici să intre în corabie (v. 22); ceea ce arată
voinţa Mântuitorului ca toţi ucenicii Săi, de pretutindeni şi de
totdeauna, să fie în corabia Bisericii Sale, iar nu pe undeva pe
dinafara ei. Iar în finalul pericopei, ucenicii sunt numiţi, pur şi
simplu, „cei din corabie”. „Cei din corabie” se închină lui Hristos şi
mărturisesc că El este Fiul lui Dumnezeu (v. 33). Astfel, a fi ucenic al
lui Hristos înseamnă a fi în corabia Bisericii Sale. Mulţi nu înţeleg
acest lucru şi nu întrevăd rolul unic al Bisericii în dobândirea
mântuirii. De aceea o dispreţuiesc, o batjocoresc şi o părăsesc.
Împotriva acestei grave ispite ne previne un cuvânt apostolic,
îndemnându‑ne să nu părăsim „Biserica noastră, precum le este obiceiul
unora” (Evrei 10, 25).</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">„Iubesc Sionul (Biserica) cu zel mare şi cu patimă aprinsă îl doresc”</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Biserica nu este numai ceea ce se vede, adică numai o comunitate de
oameni sau locaşul în care ei se adună pentru cultul public. Ci
Biserica este deopotrivă şi – mai ales – ceea ce nu se vede. Ca să ştim
ceea ce este Biserica, trebuie să ne lăsăm învăţaţi de Dumnezeu. Astfel,
încă în Vechiul Testament, ni se descoperă taina Bisericii ca Mireasă a
lui Hristos (Osea 2, 21‑22). În Sfintele Evanghelii, Iisus Se prezintă
ca Mirele Bisericii, ca în parabola cu nunta fiului de împărat (Mt. 22,
1‑13) sau în parabola celor zece fecioare (Mt. 25, 1‑13). Sfântul
Apostol Pavel vorbeşte direct de această unire tainică atunci când, în
Epistola către Efeseni, compară iubirea bărbatului faţă de soţia sa cu
cea a lui Hristos pentru Biserică. El face acest lucru nu numai pentru a
dezvălui sensul căsătoriei creştine, ci şi pentru a ilustra taina
Bisericii: Hristos şi Biserica formează „un singur trup” (Ef. 5, 31‑32).
Dacă Hristos şi Biserica sunt una, cum poţi zice că‑L iubeşti pe
Hristos urând sau dispreţuind Biserica Sa? „Hristos – zice Apostolul – a
iubit Biserica şi S‑a dat pe Sine pentru ea” (Ef. 5, 25). Iar în
Apocalipsă, Biserica apare în întreaga splendoare a desăvârşirii Sale
eshatologice (Apoc. 21, 1‑4), ca „mireasa, femeia Mielului” (21, 9).</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Taina iubirii lui Dumnezeu pentru Biserică este revelată încă în
Vechiul Testament. Voi cita un singur text, din Prorocia lui Zaharia (8,
1): „Aşa grăieşte Domnul Savaot: «Iubesc Sionul cu zel mare şi cu
patimă aprinsă îl doresc»” (cf. Zah. 1, 14). Or, Sionul preînchipuia
Biserica.<br />
Ca și Hristos – și prin harul Său -, și credincioșii sunt chemați să
iubească Biserica. Adevăraţii credincioşi nu pot decât să iubească, cu
toată puterea lor, Biserica, pe care Dumnezeu Însuși o iubește, pentru
care Hristos S‑a dat pe Sine Însuși, și care a fost întemeiată pe Crucea
Golgotei pentru mântuirea lor. Iată, de pildă, cum se exprimă
Psalmistul: „Sculându‑Te, vei milui Sionul… că au iubit robii Tăi
pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă” (Ps. 101, 14‑15). Templul
de pe Sion era atunci o ruină. Ei bine, „robii” lui Dumnezeu iubesc
chiar şi pietrele risipite ale Sionului şi le este milă chiar şi de
molozul lui. Iată un model minunat al atitudinii pe care și noi se
cuvine s‑o avem faţă de Biserică!</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Biserica, locul care convertește urâțenia păcatului în splendoarea harului</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Păcatele noastre fac, într‑adevăr, ca Biserica să le apară celor care
o văd numai pe dinafară ca o ruină. Mulţi chiar dintre cei care se
consideră credincioşi o şi socotesc astfel şi îi arată întreg dispreţul
lor. Într‑un catehism ortodox alcătuit în Franţa (Dieu est vivant.
Catéchisme pour les familles, Cerf, Paris, 1980), editat şi în româneşte
(Viu este Dumnezeu, trad. de Ioan Nicolae, Ed. Reîntregirea, Alba
Iulia, 2009), la capitolul despre Biserică sunt date mai întâi o serie
de minunate definiţii ale acesteia, preluate din scrierile patristice
sau din lucrările unor mari teologi mai noi. În dialogul care urmează
dintre părinte şi fiul său duhovnicesc, acesta din urmă zice că toate
acestea sunt bune, dar că, privind la membrii Bisericii, simpli
credincioşi sau chiar preoţi, cu toate păcatele lor şi, de multe ori, cu
făţărnicia lor, Biserica îi apare cu totul altfel decât în acele
frumoase definiţii. La care părintele duhovnicesc răspunde următoarele:
„Dacă ai fi fost la Ierusalim în Vinerea Mare, când Pilat L‑a înfăţişat
mulţimii pe Hristos plin de sânge, de scuipat, ai fi zis că El e urât…
El purta pe faţa Sa întreaga urâţenie a lumii. Scuipatul oamenilor Îl
desfigura şi totuşi era El, Hristosul, Cel Unul Sfânt. Ei bine, acelaşi
lucru se întâmplă şi cu Biserica Sa. Ea este urâtă din pricina tuturor
scuipaturilor noastre, a tuturor meschinăriilor noastre, a tuturor
crimelor noastre, a tuturor păcatelor oamenilor care o compun, inclusiv
ale tale şi ale mele; şi totuşi, în ea se ascunde Hristos, asupra ei
planează Duhul Sfânt” (p. 297, în originalul francez). Mai departe,
părintele atrage atenţia că Biserica este obiect al credinţei. În Crez
mărturisim nu numai credinţa în Dumnezeu, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt,
ci şi credinţa în Biserica cea „una sfântă, sobornicească şi
apostolească”. Or, nu în ceea ce vedem credem, ci în ceea ce nu se vede;
n‑ai nevoie de credinţă pentru a constata ceea ce vezi. Astfel,
Biserica este nu numai ceea ce se vede, ci şi ceea ce nu se vede, ceea
ce Cuvântul lui Dumnezeu spune despre ea. De aceea Biserica este sfântă
în ciuda păcatelor membrilor ei (p. 298). Şi trebuie s‑o iubim aşa cum o
iubeşte Dumnezeu Însuşi, aşa cum o iubeşte Hristos, Mirele ei.</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Mereu sub ochii Domnului</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Drumul Bisericii, spre ţărmul Împărăţiei celei veşnice, nu este unul
lin. Ea se confruntă mereu cu un puternic vânt împotrivitor şi valuri
mari i se ridică în cale (o „chinuiesc”). Dar această pericopă
evanghelică, cu șirul ei de minuni, ne arată că niciodată corabia
Bisericii nu este pierdută din ochi de Domnul şi Mântuitorul ei. În
paralela de la Marcu citim că, deşi corabia cu ucenicii era departe, „în
mijlocul mării”, totuşi „Iisus i‑a văzut (pe ucenici) cum se chinuiau
vâslind” (Mc. 6, 47‑48).</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Totodată, Evanghelia acestei duminici ne îndeamnă, încă o dată – după
atâtea alte mărturii și minunate chemări ale cuvântului dumnezeiesc -,
să nu ne lăsăm nicidecum copleşiţi de ispita de a judeca Biserica numai
după cele din afară, de a o dispreţui sau de a o părăsi – aşa cum le
este astăzi multora obiceiul -, uitând de unirea tainică dintre ea şi
Mirele ei! Să ne silim numai ca nu cumva şi păcatele noastre să
însângereze şi să murdărească faţa Miresei lui Hristos, cea pentru care
El „S‑a dat pe Sine Însuşi, ca s‑o sfinţească, curăţind‑o cu baia apei
prin cuvânt, şi ca s‑o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, neavând pată
sau zbârcitură ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de
prihană” (Ef. 5, 25‑27).</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Iar dacă în calea noastră se ridică valuri uriaşe şi vânt
împotrivitor, să nu descurajăm, nici să nu ne îndoim de privegherea
plină de iubire a Celui Care este Capul şi Cârmaciul corabiei
mântuitoare a Bisericii Sale! Dincolo de vânt şi de valuri, să‑L vedem
pe Hristos mergând înaintea noastră şi să‑L auzim zicându‑ne:
„Îndrăzniţi!” Dorind şi noi, asemenea lui Petru, să mergem către El, să
auzim dulcea Lui chemare: „Vino!” O chemare căreia să‑i dăm cu bucurie
răspunsul cuvenit de credinţă şi de iubire.</span></i></span><br />
<span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: blue;"><i><span style="font-size: large;">Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc</span></i></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-4286022886459919572015-07-27T10:34:00.001-07:002015-07-27T10:34:11.648-07:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: purple;"><i>Evanghelia de Duminică: Taina înmulțirii pâinilor într-o societate în criză economică</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="inmultire-paini_w747_h800_q100" class="attachment-large wp-post-image" height="478" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2015/07/inmultire-paini_w747_h800_q100.jpg" width="480" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/07/evanghelia-de-duminica-taina-inmultirii-painilor-intr-o-societate-in-criza-economica.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 103px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/07/evanghelia-de-duminica-taina-inmultirii-painilor-intr-o-societate-in-criza-economica.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 107px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Duminica a 8-a după Rusalii (Înmulţirea pâinilor)</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Matei 14, 14-22</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">În vremea aceea, Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă
de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii
au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a
trecut; deci; dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere
mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi
să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi
peşti.<br />
Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe
iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a
binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii,
mulţimilor.<br />
Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri,
douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de
bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici
să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până
ce El va da drumul mulţimilor.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Într‑o lume secularizată, oamenilor le lipsește un exercițiu mental:
acela de a conștientiza permanent faptul că lui Dumnezeu îi este milă de
noi ori de câte ori suntem în frământare, în derută, în suferință, în
disperare. Lumea secularizată s‑a obișnuit să considere că omul e singur
într‑un univers rece și distant, că trebuie să se descurce pe cont
propriu orice ar fi, că nu există o Ființă atotputernică și plină de
iubire Căreia să îi pese de noi. Tocmai de aceea oamenii lumii noastre
sunt foarte fragili din punct de vedere psihic: pentru că se încarcă cu
poveri colosale; nu aceasta este starea pe care ar dori‑o Creatorul
pentru noi. De aceea este foarte sugestivă în Evanghelia de astăzi
expresia din primul ei verset: „…văzând mulțimea mare, i s‑a făcut milă
de ei (de membrii mulțimii)” (Matei 14, 14). Întotdeauna neputința
noastră stârnește mila și compasiunea Creatorului, întotdeauna când
suntem în nevoie se creează condițiile pentru ca să fim ajutați de
Dumnezeu. El nu poate sta departe, nu poate fi indiferent la suferința
noastră. O inimă înmuiată de suferință (sau de o nevoie anume) este una
capabilă de o invocație adâncă și – imediat – o forță nevăzută solicită
intervenția supranaturală divină. Nu suntem singuri în cosmos, nu suntem
făpturi rătăcite într‑un univers abandonat de Creator, ci viața noastră
întreagă (cu toate detaliile ei) se află în atenția Celui care ne‑a
făcut. Această optică, această viziune asupra lucrurilor îl
caracterizează pe omul credincios, care s‑a desprins de viziunea
dominantă secularizată promovată de cultura contemporană. Așa că
viziunea secularizată este una mincinoasă, eronată, structural greșită.
Noi, oamenii, nu suntem un experiment eșuat sau rezultatul unei evoluții
hazardate; Cuiva îi pasă de noi și de evoluția (sau involuția) noastră.
Acesta este marele adevăr proclamat de primul verset al Evangheliei
noastre.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Foarte diferit stăteau lucrurile în civilizația iudaică a epocii
Mântuitorului. Hegemonia în cultura epocii o deținea viziunea
religioasă. Oamenii se lăsau fascinați de cuvântările Lui și erau
pătrunși până în adâncul ființei lor de mesajul Său. Ei erau atrași
irezistibil, de fapt, de dragostea Sa. Dragostea este o energie pe care o
simt toți cei care beneficiază de ea; ea liniștește inimile și hrănește
lăuntric. De aceea mulțimile Îl căutau cu înfrigurare și Îl urmau,
pentru a se hrăni din cuvintele Sale: Și i‑au văzut plecând (cu corabia
pe Hristos și pe Apostoli) și au alergat acolo pe jos de prin toate
cetățile și au sosit înaintea lor (Marcu 6, 33). O stare similară de
mare incandescență emoțională au avut ucenicii Cleopa și însoțitorul
său (considerat de mulți a fi Luca) pe drumul spre Emaus (Luca 24), care
– după despărțire – își reproșau: Oare nu ardea în noi inima noastră
când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile? Mântuitorul
exercita o atracție magnetică, grație personalității Sale iubitoare.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">„Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">După ce „a trecut ziua”, ucenicii au venit la Mântuitorul și au
simțit nevoia să‑L avertizeze „că s‑a făcut seară, locul este pustiu și
vremea, iată, a trecut. Dă drumul mulțimilor, ca să se ducă în sate,
să‑și cumpere mâncare!”. De fapt, ei gândeau în locul Lui, Îl învățau ce
să facă, voiau să se arate „pragmatici”, realiști, lucizi, ancorați în
realitate. Ignorau însă un lucru: că Dumnezeu este mai ancorat în
realitate decât putem noi să fim, că El este exersat în a rezolva
problemele într‑o manieră supranaturală, nepământească, iar ei veneau cu
o viziune omenească, pământească, limitată. Logica lor era limitată,
deficitară, dar nu își dădeau seama.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Replica Mântuitorului este fermă: „N‑au trebuință să se ducă, dați‑le
voi să mănânce!”. Mântuitorul vorbește ca și când ei ar putea face
foarte mult… vrea să spună, dă de înțeles acum că ucenicii s‑ar putea să
posede puteri de care nu știu, de care nu sunt conștienți, pe care le
ignoră. Lucrul acesta este valabil și cu urmașii Apostolilor și ai
ucenicilor, preoții de astăzi. Ei se hrănesc din puterea Lui, deci au o
putere care vine de dincolo de lume; totul este să se știe folosi de ea.
Ei însă gândeau și percepeau lucrurile la alt etaj de acțiune, strict
omenesc. Așa că vor continua pe acest culoar de percepere a existenței:
„Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești”.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">La răspunsul lor, Mântuitorul preferă să coboare El la logica lor,
așa că le spune: „Aduceți‑le aici!”. Și urmează un gest pe care Sfânta
Scriptură îl va descrie, ulterior, mai meticulos, într‑un cadru foarte
liturgic, când se va săvârși Sfânta Liturghie: „…privind la Cer, a
binecuvântat, și frângând, a dat ucenicilor…”. Este vorba de o suită de
acțiuni care par a situa evenimentul într‑o Liturghie mai înainte de
Liturghie.<br />
„Și au mâncat toți și s‑au săturat” – spune textul sacru. Nu spune că
s‑au îmbuibat, că au făcut excese, ci doar că „s‑au săturat”. Sfânta
Scriptură ține însă să menționeze: „…au strâns rămășițele de fărâmituri:
12 coșuri pline!”. Abundența aceasta finală vrea să ne dea de înțeles
tuturor forța de sațiere, sațietatea, puterea de a sătura a pâinilor
înmulțite. Evenimentul se încheie cu remarca faptului că ucenicii „au
fost siliți” să intre în corabie și să plece, înaintea Lui, pe celălalt
țărm, până ce El „va da drumul mulțimilor”. Din nou în mintea noastră se
naște o similitudine cu binecuvântarea finală a preotului de la fiecare
Sfântă Liturghie, când auzim expresia liturgică „Cu pace să ieșim!”.
Este adevărat, această viziune liturgică în interpretarea textului
acestei pericope nu este obligatorie, dar oamenii cu multă prezență la
Sfânta Biserică și cu sensibilitate liturgică nu sunt străini de această
perspectivă, de acest mod de a privi lucrurile.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Fie că vedem în eveniment o „liturghie mai înainte de liturghie”, fie
că vedem în el o masă câmpenească bogată și neașteptată, minunea pe
care o relatează Evanghelia de astăzi este de netăgăduit pentru toți cei
care citesc textul sacru cu inimă curată, fără vreo învârtoșare a
inimii sau vreo predispoziție interioară spre a nu crede, spre a
contesta: e vorba de un loc pustiu, de o puținătate evidentă de mijloace
de intervenție, mulțime foarte mare de martori și de beneficiari, 12
coșuri cu fărâmituri etc. Pentru noi, cei din arealul credinței, este
vorba de o nouă demonstrare a puterii dumnezeiești a Mântuitorului,
putere supranaturală, exercitată în beneficiul mulțimilor care Îl
iubeau și se arătau interesate de mesajul Său.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Maniera de a rezolva problema pâinii, hrănirea unui popor,
gestionarea aspectului economic (am spune astăzi) la nivel social au
definit specificul civilizației fiecărei epoci. Știm că esența
civilizației constă în a‑l apăra pe cel slab de agresiunea celui mai
puternic. Adeseori se spune că civilizația noastră, europeană, este una a
consumismului, adică a posesiei în exces, a consumului ce depășește
limitele. Dar oare supra‑abundența de aici nu e corelată unui deficit în
alte zone ale globului? Gestionăm noi inteligent bogăția pe care ne‑a
dat‑o Dumnezeu și în beneficiul celui mai slab?<br />
Cum rezolvă Hristos chestiunea pâinii</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Problema pâinii nu s‑a rezolvat niciodată cum se cuvine în societatea
omenească, pentru că omul este făptură căzută, și arareori face ceva în
duhul generozității și al iubirii: fiecare se îngrijește de pâinea lui,
iar nu de pâinea celuilalt! De la căderea în păcat omul nu mai are
reflexul de a acționa cu iubire în raport cu semenul lui, ci dimpotrivă,
căderea în păcat îl predispune spre a avea o inimă învârtoșată, plină
de răceală în raport cu nevoile semenului. Doar acceptând mesajul
Mântuitorului, el își poate schimba optica, adică întorcându‑se la
Dumnezeu, convertindu‑se, dobândind o inimă plină de iubire.<br />
Pâinea n‑a lipsit niciodată de pe pământ, și în ciuda acestui fapt, în
fiecare epocă a existat percepția că nu este suficientă. Aceasta poate
pentru că fără o optică creștină, de iubire a semenului, pâinea care nu
este și împărtășită, nu mai este o pâine care hrănește, ci una care
ucide și care va părea întotdeauna puțină. (O statistică spune că 14
milioane de oameni mor de foame anual pe glob din cauza subnutriției;
dar, pe de altă parte, am auzit cu toții din mass‑media cum adeseori
țări – mari producătoare de grâu sau de alte produse de larg consum –
aruncă surplusul în ocean pentru ca să nu scadă prețul.)<br />
Mântuitorul – în această relatare biblică – înmulțește pâinea, nu o
creează din nimic, nici nu o transformă din altceva. Ne amintim
invitația perfidă făcută Lui de satan pe Muntele Ispitirii: „…dacă ești
Tu Hristosul, poruncește acestor pietre să se facă pâini!”. E o mare
diferență între un gest liturgic și unul magic, între înmulțirea
minunată a pâinii și transformarea magică a pietrelor în pâini (pe care a
refuzat‑o Mântuitorul). Liturgicul lucrează cu dragostea, magicul
lucrează cu demonicul. Primul urmărește extensia pe pământ a dragostei,
al doilea urmărește răspândirea tentaculară a egoismului. Egoismul și
frica de sărăcie au stăpânit în anumite zone ale omenirii permanent în
istorie. Viziunea creștină ne propune o altă perspectivă: cu cât
împărțim ceea ce avem cu semenii, cu atât ceea ce avem dospește și se
înmulțește. Cele 5 pâini ale unui copil au determinat pe neașteptate un
prisos de fărâmituri mai mare decât posesia inițială.<br />
Dacă vrem să coborâm retrospectiv în istorie, putem găsi în Vechiul
Testament o paralelă foarte sugestivă: minunea hrănirii cu mană a
israeliților în pustiu de către Moise (Exod 16). Ce era mana?
Cercetătorii și savanții pasionați de mărturiile biblice ale Vechiului
Testament au găsit o explicație rațional‑științifică. Se știe că ceea
ce numeau evreii „mană“ erau niște pâinițe puhave de dimensiunea (maximă
a) unui pumn uman, care cădeau – în sensul real al cuvântului – din cer
și erau consumate de iudei. Cercetătorii spun că anumite plante
mediteraneene similare păpădiei de la noi produceau un puf care era
ridicat de curenții de aer foarte sus, unde era umezit de atmosfera
mediteraneeană și purtat pe deasupra deșertului. Acolo, sub căldura
dogorâtoare, acestea erau aproape coapte și cădeau apoi în zonele
traversate de iudei. Dumnezeu a gândit ca astfel să sature poporul care
avea nevoie de hrană. Textul sacru menționează că ele erau extrem de
gustoase, dar și foarte perisabile: doar o zi puteau fi consumate, apoi
alterându‑se. Mântuitorul Se prezintă deci în fața poporului ca un nou
Moise, hrănitor al poporului în pustiu. Este o paradigmă foarte
frumoasă, ținând cont de cât de titanică a fost personalitatea acestuia
în Vechiul Testament. La fel, un alt paralelism putem face cu prorocul
Elisei, care cu 20 de pâini (turte) de orz și cu puțin grâu a săturat
100 de oameni și a mai și rămas (IV Regi 4, 42‑44).</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Cu cât se împarte dragostea, cu atât sporește</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Există și învățături foarte subtile ale acestei pericope biblice
adresate preoților, păstorilor, liderilor de comunitate creștină: poate
prima și cea mai importantă ar fi aceea a legăturii dintre Euharistie
și filantropie, dintre viața duhovnicească și activitatea de asistență
socială. Apostolii au fost intermediarii acestei minuni, ei primind spre
distribuire pâinile și peștii. Pâinile se înmulțesc în clipa
distribuirii, nu anterior; nu ni se dă de înțeles nicidecum că mai întâi
s‑au înmulțit pâinile și peștii într‑un stoc consistent, că s‑a
acumulat în prealabil vreo rezervă, urmată doar ulterior, într‑o a doua
etapă, de împărțirea bunurilor. Cele două acțiuni au fost simultane. Cu
cât dăruiau, cu atât se înmulțeau cele dăruite. Lucrul acesta este
valabil în acțiunea de asistență socială bisericească, unde se observă
practic o concomitență între dăruire și înmulțire. Din punct de vedere
teologic, lucrurile sunt perfect explicabile: dragostea este cea care
înmulțește, dragostea cu cât se împarte, cu atât sporește, ea este o
energie fertilizatoare care încheagă comuniune. Așa că orice preot care
dorește să înceapă o lucrare de asistență socială în perimetrul parohial
încredințat lui spre mântuire nu trebuie nicidecum să se aștepte să
aibă niște mijloace materiale consistente (care să‑l securizeze
psihologic) mai înainte de a începe. Inimile donatorilor se vor deschide
spre a dărui în măsura în care deja există o combustie a dragostei;
astfel, parohia își va integra lucrarea filantropico‑socială în propriul
metabolism și lucrurile vor evolua foarte bine.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">„Ceea ce ne prisosește nu ne aparține, ci este luat de la săraci!”</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Meditația noastră de astăzi trebuie să corecteze – cel puțin pentru
noi, oamenii credincioși, care frecventăm Biserica – o viziune a lumii
secularizate foarte greșită: că bunurile materiale, economice sunt
insuficiente pentru toți, și e necesar să le agonisim cu crispare și cu
îndârjire, să ne ajungă nouă și celor dragi nouă, iar de cei îndepărtați
de noi nu trebuie să ne mai intereseze. Viziunea creștină e complet
diferită: Dumnezeu dăruiește totul cu prisosință, cu mult belșug, cu
multă dărnicie (sau, folosind expresia lui Nicolae Steinhardt, cu mână
largă). Acest lucru ni‑l dă de înțeles motivul celor 12 coșuri (cât
numărul Apostolilor), pline cu fărâmituri care au rămas cu mult mai mult
decât au oferit Apostolii la început. Ele au fost adunate la cererea
expresă a Mântuitorului, ca să nu se piardă ceva (Ioan 6, 11). Această
prisosință arată abundența darului lui Dumnezeu, Care nu dă Duhul cu
măsură (Ioan 3, 4), dar care nu trebuie nicidecum să însemne pentru
cineva ușurătate și risipă! De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur este atât
de ferm în poziționarea sa: Ceea ce ne prisosește nu ne aparține nouă,
ci este furat de la săraci! Săracii sunt săraci pentru că alții au
agonisit în surplus. Dacă nu există o echitate, o dreptate a
distribuirii bunurilor, se creează prisosință, pe de o parte, și
deficit, pe de alta.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Tot ce suntem și ce am primit sunt în dar</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Dumnezeu hrănește astăzi peste 7 miliarde de oameni, dovada unei
rodnicii inimaginabile (în alte epoci) a creației. Oare nu îi pasă lui
Dumnezeu de noi, cum vrea să acrediteze gândirea secularizată? Gândirea
creștină propune un alt tip de raționament: tot ce suntem și tot ceea
ce am primit sunt în dar. Să trăim viața aceasta marcați de o atmosferă
de pace, de mulțumire, de securitate interioară, având activați
senzorii interiori contra oricărei atitudini depresive, de deznădejde,
care vine de la diavolul. Starea de mulțumire interioară este una
binecuvântată, întrucât inima se umple de pace și de bucurie, simțind că
fiecare în parte suntem iubiți de Dumnezeu. Astfel devenim mai
conștienți de demnitatea noastră ontologică, de statutul nostru de fii
ai Creatorului, nu de ființe rătăcite prin cosmos, abandonate, lăsate în
voia sorții.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Pe de altă parte, se cuvine să fim astăzi plini de smerenie și
conștienți de slăbiciunea firii noastre omenești: avem nevoie de hrană
și adeseori intrăm în panică doar la gândul că aceasta ne‑ar putea lipsi
în viitor… (prin extensie, lucrurile se prelungesc la alte realități ce
țin de confortul nostru pămânesc). De aceea tot ceea ce ne „asigură” pe
culoarul economic al viețuirii noastre pământești ne și trezește
atenția. Poate tocmai de aceea pericopa evanghelică a înmulțirii
pâinilor este singura minune dintre cele săvârșite de Mântuitorul (cu
excepția Învierii) care este relatată de toți cei patru evangheliști
(Matei 14, Marcu 6, Luca 9, Ioan 6). Pentru lumea noastră contemporană,
șubrezită din punct de vedere economic și aflată într‑o criză prelungită
și cu mare putere de eroziune psihică colectivă, mesajul Evangheliei de
astăzi nu ar trebui deloc ignorat, căci el ne ajută să vedem lumea cu
ochii lui Dumnezeu și astfel să ne vindecăm de viziunea secularizată,
care e sursă de mult inconfort interior și măcinare lăuntrică.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">Evanghelia de astăzi ne invită să ne schimbăm optica, să nu fim
victime ale societății secularizate care ignoră perspectiva creștină
asupra realității (sau o periferizează), să luptăm pentru a dobândi o
inimă plină de iubire, care iradiază în jur dragoste și atunci o
expresie din popor se va adeveri și în cazul nostru, al fiecăruia, căci
vom avea un suflet bun „…ca pâinea caldă”.</span></i></span><br />
<span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: purple;"><i><span style="font-size: large;"><em>Arhim. Conf. Dr. Teofil Tia, 26 Iulie 2015</em></span></i></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-27861409348775640442015-07-19T02:53:00.003-07:002015-07-19T02:53:45.265-07:00<h2 class="post-title heading-font">
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #4c1130;"><i>Evanghelia de Duminică: „La orbi lumină am venit s-aduc, iar cei care văd în noapte să-noate…“</i></span></span></h2>
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><div class="post-page-thumbnail">
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><img alt="Hristos-vindeca-pe-cei-doi-orbi_w330_h210_q95" class="post-thumbnail wp-post-image wp-post-image" height="210" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2015/07/Hristos-vindeca-pe-cei-doi-orbi_w330_h210_q95.jpg" width="330" /></span></i></span> </div>
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><div class="sharing-options clearfix share-top style-default">
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><a class="facebook-btn no-ajax" href="http://www.facebook.com/sharer.php?u=http%3A%2F%2Fwww.napocanews.ro%2F2015%2F07%2Fevanghelia-de-duminica-la-orbi-lumina-am-venit-s-aduc-iar-cei-care-vad-in-noapte-sa-noate.html" target="_blank">Share</a>
<a class="twitter-btn no-ajax" href="http://twitter.com/intent/tweet?source=wptouchpro3&text=Evanghelia+de+Duminic%C4%83%3A+%E2%80%9ELa+orbi+lumin%C4%83+am+venit+s-aduc%2C+iar+cei+care+v%C4%83d+%C3%AEn+noapte+s%C4%83-noate%26%238230%3B%E2%80%9C+-+&url=http%3A%2F%2Fwww.napocanews.ro%2F2015%2F07%2Fevanghelia-de-duminica-la-orbi-lumina-am-venit-s-aduc-iar-cei-care-vad-in-noapte-sa-noate.html" target="_blank">Tweet</a>
<a class="google-btn no-ajax" href="http://plus.google.com/share?url=http%3A%2F%2Fwww.napocanews.ro%2F2015%2F07%2Fevanghelia-de-duminica-la-orbi-lumina-am-venit-s-aduc-iar-cei-care-vad-in-noapte-sa-noate.html" target="_blank">+ 1</a>
<a class="email-btn no-ajax" href="mailto:?subject=Evanghelia%20de%20Duminic%C4%83%3A%20%E2%80%9ELa%20orbi%20lumin%C4%83%20am%20venit%20s-aduc%2C%20iar%20cei%20care%20v%C4%83d%20%C3%AEn%20noapte%20s%C4%83-noate%26%238230%3B%E2%80%9C&body=http%3A%2F%2Fwww.napocanews.ro%2F2015%2F07%2Fevanghelia-de-duminica-la-orbi-lumina-am-venit-s-aduc-iar-cei-care-vad-in-noapte-sa-noate.html">Mail</a></span></i></span>
</div>
<div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/07/evanghelia-de-duminica-la-orbi-lumina-am-venit-s-aduc-iar-cei-care-vad-in-noapte-sa-noate.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 103px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/07/evanghelia-de-duminica-la-orbi-lumina-am-venit-s-aduc-iar-cei-care-vad-in-noapte-sa-noate.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 107px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">„La orbi lumină am
venit s-aduc, iar cei care văd în noapte să-noate..Duminica a 7-a după
Rusalii (Vindecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum) Matei 9,
27-35</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se ţineau după El,
strigând şi zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce
a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi
că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de
ochii lor, zicând: După credinţa voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii
lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu
ştie. Dar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela. Şi, plecând ei,
iată au adus la El un om mut, având demon. Şi, fiind scos demonul, mutul
a grăit. Iar mulţimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut aşa
ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe
demoni. Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în
sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând toată
boala şi toată neputinţa în popor.<br />
În Duminica a 7‑a după Rusalii, Biserica a rânduit la Sfânta Liturghie
pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 9,
versetele de la 27 la 35. Unii comentatori biblici care s‑au aplecat
asupra textului mateean consideră că acest pasaj face parte din ceea ce
s‑ar numi descoperirea demnității împărătești a Mântuitorului Iisus
Hristos, prin autoritatea Sa asupra naturii, a omului și a puterilor
demonice (Matei 8, 1 – 11, 1).<br />
Textul evanghelic trece în revistă, aparent cu destul de mare grabă,
lucrări minunate pe care Iisus Hristos le săvârșește. Mântuitorul redă
vederea a doi orbi și scoate demonul muțeniei dintr‑un om care era
ținut să nu vorbească. Cu aceeași detașare în relatare, Sfântul
Evanghelist Matei prezintă vindecarea unei femei cu scurgere de sânge
(Matei 9, 20) și învierea unei copile (Matei 9, 25), pentru a încheia
concluziv secțiunea cu următoarele cuvinte: „Şi Iisus străbătea toate
cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia
Împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor”. (Matei
9, 35)<br />
Toate acestea erau, pentru locuitorii Galileei, semnele venirii lui
Mesia sau ale venirii Împărăției lui Dumnezeu. Pe „lista” de minuni
cuprinse în capitolele 8 și 9, Evanghelistul Matei le adaugă, la urmă,
pe acestea două, citite astăzi la Sfânta Liturghie, probabil pentru că
s‑au întâmplat în aceeași zi ca și cele descrise în 9, 18‑26. Ele
alcătuiesc un fel de enumerare a minunilorînțelese ca semne ale
Împărăției lui Dumnezeu, de unde poate și stilul lapidar al descrierii.
Dacă aceste minuni sunt toate dovada prezenței în lume a Fiului lui
Dumnezeu, Care a fost trimis să ridice omul căzut, atunci și vindecările
au semnificații profunde. Nu ar trebui înțelese doar ca o lucrare
prin care Dumnezeu readuce sănătatea omului care era bolnav. Din aceste
motive, considerăm util să răspundem la următoarea întrebare: ce fel de
vedere capătă orbii și cu ce fel de grai grăiește cel ce era ținut de
diavolul muțeniei?</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Întrebarea lui Hristos adâncește credința orbilor în Fiul lui David</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Să revenim la textul Evangheliei. Îl vedem pe Iisus Hristos în
Galileea, trecând prin Capernaum, și pe cei doi orbi care Îl urmează
strigând: „Miluieşte‑ne pe noi, Fiule al lui David” (Matei 9, 27). În
literatura iudaică precreștină, denumirea „Fiul lui David” este un
titlu atribuit lui Mesia. Cu toate că Evanghelistul Matei amintește de
arhiereii și cărturarii care neagă mesianitatea lui Iisus, cei doi orbi
din Evanghelie se adresează Mântuitorului folosind termenul în sens
mesianic. În timpul lucrării lui Hristos pe pământ, termenii „Fiul lui
David” și „Mesia” au devenit sinonimi.<br />
Reacția Mântuitorului întârzie să apară. Se pare că Iisus Hristos nu
acordă nici o atenție strigătelor celor doi orbi. Ar fi trebuit, după
logica noastră, să răspundă imediat, cel puțin din două motive. Primul
este acela că El are puterea de a vindeca și, iată, doi orbi nefericiți
au nevoie de ajutorul Lui. Al doilea motiv ar fi unul legat de un fel de
strategie politică. Este numit „Fiul lui David”, Regele promis, și era
de așteptat să confirme acest lucru prin puterea Sa miraculoasă.<br />
Logica dumnezeiască depășește însă logica omenească. Evanghelistul
Matei prezintă o vindecare al cărei proces este în desfășurare. Orbii
care cer lumină ochilor au primit deja lumina unui alt tip de
cunoaștere. Ei văd, în mod tainic, pe „Fiul lui David”, văd cu ochii
inimii și prin înțelegerea duhului taina venirii lui Mesia. Vindecarea
continuă și un alt nivel al înțelegerii prezenței Lui în lume se
descoperă în casa în care intră Hristos urmat de cei doi orbi. „După ce a
intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i‑a întrebat: Credeţi că
pot să fac Eu aceasta?” (Matei 9, 27). Întrebarea pe care le‑o adresează
Mântuitorul face evidentă pentru cei de față credința nevăzătorilor cu
ochii trupului. „Zis‑au Lui: Da, Doamne! Atunci S‑a atins de ochii lor,
zicând: După credinţa voastră fie vouă!”(Matei 9, 28‑29). Unele
interpretări apusene ale acestui text vorbesc despre necesitatea
credinței celui care primește vindecarea de la Hristos. În parte, acest
tip de interpretare este corectă și foarte îndreptățită. Mai întâlnim o
asemenea condiționare și la Matei 8, 28 ș.u.; 11, 20‑24 sau Luca 17, 17.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Credința în Mesia înlătură orbirea sufletească și aduce vederea trupească</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Duhul interpretării patristice merge însă mai în adânc și arată că
vindecarea are un rol catehetic și unul mistagogic. Se evidențiază,
pentru cei de față, o restaurare integrală a sănătății omului în Iisus
Hristos. Natura umană este vindecată nu doar de boală fizică, ci și de
neștiință sau de orbire ca boală a sufletului. Apelativul „Fiul lui
David” este una din dovezile acestei restaurări integrale a omului. Apoi
vine credința, înțeleasă aici ca încredere în puterea lui Dumnezeu
asupra tuturor celor create.<br />
Vindecarea orbilor, interpretată în această manieră, aduce în discuție
posibilitatea vindecării unei alte orbiri. Este vorba de vindecarea de
orbire a „celor ce văd”, vindecarea de orbire duhovnicească, de
neștiință sau rătăcire provocată de îndepărtarea privirii de la
Dumnezeu. Necredința este o astfel de orbire, ignoranța, de asemenea,
și chiar neștiința care se naște din ignoranță și nepăsare față de cele
ale lui Dumnezeu. De orbire duhovnicească pot suferi chiar și cei ce‑L
caută pe Dumnezeu. Sugestiv este evenimentul relatat în Evanghelia după
Luca, în capitolul 24, versetele 13‑35. Aici se descoperă faptul că
izvorul originar al vederii lui Dumnezeu în creştinism este „unul
«euharistic», iar această aserţiune e ilustrată de episodul paradigmatic
din Evanghelia după Luca(24, 13‑35), care descrie experienţa cu Hristos
Cel înviat pe care au avut‑o ucenicii în drum spre Emaus a treia zi
după înviere: ucenicii cunosc bine textele mesianice ale Scripturilor
ebraice, dar nu le înţeleg, deşi ele vorbesc despre Hristos […], textele
se luminează” și umbra se risipește „abia atunci când însuşi Cuvântul
divin ş…ţ Se face cunoscut dispărând în chiar momentul revelării în
Euharistie la frângerea pâinii”. „Şi s‑au deschis ochii lor şi L‑au
cunoscut” (Luca 24, 31).<br />
Cu siguranță, termenul de orbire duhovnicească utilizat în acest context
e prea mult, însă ceea ce am dori să subliniem este existența unui tip
de abordare a discursului teologic, care, de foarte multe ori, rămâne în
latura opacă și rece a „teologiei” lipsite de duh. Experiența
Dumnezeului Celui viu este preeminentă oricărui discurs teologic. Cei
doi orbi din Evanghelia de la Matei au avut experiența întâlnirii cu
„Fiul lui David”, cu „Mesia”, apoi, după mărturisirea credinței în El,
urmează vindecarea de orbirea fizică. Și, cu siguranță, nu în mod
întâmplător, după ce au avut această experiență a lui Hristos‑Mesia Cel
viu, „ieşind, L‑au vestit în tot ţinutul acela” (Matei 9, 31), făcând
ceea ce numim noi astăzi teologie.<br />
Cred că, în acest punct, putem, în parte, răspunde la întrebarea: ce
vedere capătă orbii? Capătă vederea curată a prezenței și lucrării lui
Dumnezeu în lume, vedere care le schimbă viața în mod definitiv, văzând
și mărturisind de acum înainte „cele ce ochiul n‑a văzut şi urechea n‑a
auzit, şi la inima omului nu s‑au suit…”(1 Corinteni 2, 9). Considerăm
că acesta este înțelesul pe care‑l poate primi vindecarea celor doi
orbi. Desigur, vederea, ca simț foarte important în viața oricărui om,
oferă celor doi vindecați binecuvântarea de a se bucura, privind la
cele create de Dumnezeu, însă textul Evangheliei are o adresabilitate
mai largă, cuprinzându‑i și pe cei ce văd minunea lui Dumnezeu numai cu
ochii trupului. De aceea, textul biblic este un îndemn pentru toți în a
căuta dincolo de ceea ce aparent vedem cu claritate sau cunoaștem.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Posesia demonică răpește din integritatea umană</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">A doua minune pe care o relatează Evanghelia de astăzi este
vindecarea unui mut care avea demon. Aceasta înseamnă că nu avea o
incapacitate fizică de a rosti cuvinte, ci era o muțenie cauzată de un
demon. Pare a fi un fel de confruntare între Fiul lui Dumnezeu și
diavol, iar „premiul” cel mare este sufletul cuprins de durere al celui
mut. În acest caz, posesia demonică a avut ca rezultat pierderea puterii
de vorbire, iar, în momentul în care demonul a fost alungat, omul și‑a
recăpătat capacitatea de a vorbi. Iată cum descrie Evanghelistul uimirea
celor prezenți: „Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s‑a
arătat aşa în Israel” (Matei 9, 33). Deși reacția oamenilor pare, la
prima vedere, strict legată de evenimentul amintit mai sus, ea poate
foarte bine să fi fost cauzată și de celelalte minuni pe care Iisus
Hristos le‑a săvârșit în acea zi (versetele 18‑33).<br />
Uimirea mulțimii se îndreaptă și către conținutul cuvântării celui
vindecat. Și atunci se pune firesc întrebarea: ce avea de spus cel ce
până acum era fără de cuvinte? Sfânta Scriptură nu consemnează o
expresie sau un cuvânt pe care să‑l fi rostit acesta, însă, întrucât
Iisus Hristos i‑a dat grai omului mut, putem spune că, prin cel
vindecat, vorbea chiar Dumnezeu despre Sine. Așadar, la întrebarea: ce
rostea cel ce până acum era fără de cuvinte?, putem răspunde că omul
eliberat de demonul muțeniei s‑a făcut asemenea unui apostol al lui
Hristos, prin care Dumnezeu a transmis lumii voia Sa. Cuvintele sale
erau încărcate de un conținut doxologic, motiv pentru care mulțimile se
minunau și slăveau pe Dumnezeu.</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Hristos restaurează omul în demnitatea sa de fiu al lui Dumnezeu</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Vederea și capacitatea de a vorbi sunt funcții care‑l fac pe om să
fie mai mult decât o simplă ființă biologică, îl fac să fie ceea ce
este: o mare taină chiar și pentru sine însuși. Faptul că omul își
folosește simțurile – văzul, auzul, gustul, simțul tactil –, dar și
darul vorbirii, pentru a crea lucruri ce nu țin de utilitatea imediată,
îl face să fie mult mai mult decât un animal evoluat. Toate vietățile au
aceste capacități în mod natural, însă le folosesc doar pentru
necesitățile imediate ale firii și pentru conservarea instinctuală a
speciei.<br />
Omul vede pentru a se minuna de frumusețe, vede pentru a crea și a
recrea într‑un tablou o lume. Omul vorbește nu doar pentru a‑și comunica
intențiile, ci folosește limbajul pentru a scrie poezie. Omul aude și
compune rapsodii, cântă și inventează gusturi nemaiîntâlnite, de care se
bucură împreună cu cei dragi. Toate acestea le face omul, și chiar mai
multe. Și cu toate că lista valorilor pe care le poate crea omul poate
continua, totuși ceva îl face să fie mai mult decât un creator de
plus‑valoare: desăvârșita lui libertate în a face binele, în a iubi.
Dragostea lui de rugăciune și dorul după Dumnezeu îl fac să fie om cu
adevărat. Acesta este omul pe care Hristos îl restaurează în Evanghelia
duminicii de astăzi, un om care‑L poate vedea pe Dumnezeu, care poate
grăi despre El și în care să lumineze lumina înaintea oamenilor, încât,
văzând faptele sale cele bune, ceilalți să slăvească pe Tatăl Cel din
ceruri (Matei 5, 16). Amin!</span></i></span><br />
<span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #4c1130;"><i><span style="font-size: large;">Pr. Lect. Dr. Cristian Sonea, 19 Iulie 2015</span></i></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8977269669260240739.post-89185134348803549732015-05-25T02:37:00.001-07:002015-05-25T02:37:07.267-07:00<div class="h1-wrapper">
<h1>
<span style="font-size: x-large;"><span style="color: #cc0000;"><i>Evanghelia de Duminică: Rămânem în Adevăr prin unitatea credinţei</i></span></span></h1>
</div>
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;"> <img alt="mantuitorul-hristos" class="attachment-large wp-post-image" height="274" src="http://www.napocanews.ro/wp-content/uploads/2015/05/mantuitorul-hristos.jpg" width="480" />
</span></i></span><div class="really_simple_share really_simple_share_button robots-nocontent snap_nopreview" style="min-height: 33px;">
<div class="really_simple_share_facebook_like" style="width: 100px;">
<div class="fb-like fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/05/evanghelia-de-duminica-ramanem-in-adevar-prin-unitatea-credintei.html" data-layout="button_count" data-width="100">
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 103px;"></span></span></i></span></div>
</div>
<div class="really_simple_share_facebook_share_new" style="width: 110px;">
<div class="fb-share-button fb_iframe_widget" data-href="http://www.napocanews.ro/2015/05/evanghelia-de-duminica-ramanem-in-adevar-prin-unitatea-credintei.html" data-type="button_count" data-width="110">
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;"><span style="height: 20px; vertical-align: bottom; width: 107px;"></span></span></i></span></div>
</div>
</div>
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Duminica a 7-a după Paşti (a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic) In. 17, 1-13</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">În vremea aceea Iisus, ridicându-Şi ochii către cer, a zis:
Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te
preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea
viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este
viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi
pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe
pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac l-am săvârşit. Şi acum,
preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am
avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău
oamenilor pe care Mi-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat
şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat
sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat
lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am
ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu
pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai
Tăi. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am
preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi
Eu vin la Tine, Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care
Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume,
Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi
n-a pierit nici unul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se
împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în
lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">În perioada pascală contemplăm taina divină a iconomiei
mântuirii lumii călăuziţi de Evanghelia Sfântului Ioan Teologul, o
„evanghelie duhovnicească“ după expresia Sfântului Chiril al
Alexandriei. Rugăciunea Arhierească a lui Hristos din capitolul
al 17-lea este explicată în Duminica a 7-a după Paşti prin
aducerea aminte de Primul Sinod Ecumenic al Bisericii. Astfel,
în această duminică prăznuim şi pe cei 318 Sfinţi Părinţi
participanţi la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325.
Mesajul central este cel al cunoaşterii lui Dumnezeu şi al unităţii
în iubire a comunităţii creştine.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Rugăciunea arhierească a lui Hristos</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">După marea cuvântare de despărţire de ucenicii Săi din capitolele
13-16, în capitolul al 17-lea Sfântul Ioan Teologul redă rugăciunea lui
Hristos din Grădina Ghetsimani, rugăciune care marchează începutul
evenimentelor ce culminează cu preamărirea lui Hristos prin Pătimiri
şi Înviere. Întrucât „a venit ceasul“ (17, 1), Hristos, ca un nou
Moise (a se vedea rugăciunea acestuia în Deuteronom cap. 33), înalţă
către Tatăl ceresc o rugăciune cutremurătoare pentru Sine Însuşi (v.
1-5), pentru ucenicii Săi (v. 6-19) şi pentru toţi cei care vor crede
în El prin cuvântul lor (v. 20-23), ca toţi să fie împreună cu El, în
slava vieţii veşnice (v. 24-26), şi mai ales „ca toţi să fie una“ (v.
11. 21). De o profunzime teologică extraordinară, rugăciunea lui
Hristos a fost înţeleasă de exegeza creştină ca fiind rugăciunea Sa
în calitate de Arhiereu. Sfântul Chiril al Alexandriei, de pildă,
consideră că în Ioan 17, Iisus Se roagă ca arhiereu, mijlocind pentru
popor. În rugăciunea Sa, Hristos arată ascultarea Sa deplină şi
unitatea Sa cu Tatăl, alegerea ucenicilor din lume, misiunea lor
şi unitatea lor în dragoste întemeiată pe comuniunea de iubire cu
Hristos şi cu Tatăl.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Cunoaşterea lui Dumnezeu este experiere a lui Dumnezeu</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Într-o frază extrem de concisă de la începutul rugăciunii
arhiereşti, Sfântul Ioan Teologul notează cuvintele lui Hristos
despre esenţa şi scopul vieţii celei noi ca fiind cunoaşterea lui
Dumnezeu Tatăl şi a lui Hristos – Cel pe care Tatăl Îl trimite în lume
(Ioan17, 3). Deşi exprimarea este cât se poate de simplă şi de clară,
întrebarea care preocupă pe interpreţi este în legătură cu natura
acestei cunoaşteri. Într-o înţelegere îngustă, cunoaşterea de care
este vorba aici ar putea fi redusă la informaţiile revelate de Fiul lui
Dumnezeu Întrupat. Există astăzi o puternică tendinţă de a reduce
creştinismul la o învăţătură, la o serie de precepte şi de aici la o
simplă morală. Desigur, de aici şi până la a demonstra că nu e nevoie
de Hristos pentru a fi moral nu e decât un pas. Dar creştinismul nu
poate fi redus la o simplă învăţătură, fie ea şi revelată, şi nici la o
simplă morală. Ceea ce lumea a primit prin Întruparea Fiului nu este
doar învăţătura despre iubirea lui Dumnezeu Care Se revelează pe Sine
ca Tată şi nici doar despre Dumnezeul treimic – „structură a supremei
iubiri“ (Pr. Dumitru Stăniloae). În Epistola către Coloseni Sfântul
Apostol Pavel vorbeşte despre „taina cea din veci ascunsă
neamurilor, iar acum descoperită sfinţilor Săi“, ca nefiind alta
decât: „Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei“ (1, 26-27). Aşadar,
taina iconomiei mântuirii lumii se descoperă nu doar în Înomenirea lui
Dumnezeu şi în revelaţie, ci în unirea tainică a lui Hristos cu fiecare
suflet care doreşte să-L primească. Încă de la botez, scrie Sfântul
Marcu Ascetul, Hristos Se sălăşluieşte în inima celui botezat ca
într-un tron. El este prezent permanent în creştin, făcându-Se vădit în
viaţa credinciosului pe măsura împlinirii poruncilor. În cartea
Faptele Apostolilor creştinismul este numit „cale“ (9, 2), dar nu e
vorba de o cale exterioară, nici de o imitaţie morală, ci de un urcuş
spiritual, de un traseu duhovnicesc împreună cu Hristos şi mai ales
în Hristos. Creş-tinismul este viaţa în Hristos şi cel mai clar exprimă
această realitate Sfântul Apostol Pavel care, pentru a sublinia acest
adevăr, într-un anumit fel, „abuzează“ de expresia „în Hristos“ în
epistolele sale. Verbul grecesc gignosko din textul Sfântului Ioan are
înţelesul general de „cunoaştere“, dar în contextul din capitolul 17
nu este vorba de o cunoaştere doar raţională, intelectuală, ci de o
„cunoaştere prin experienţă personală, directă şi care implică o
continuitate a relaţiei“ (Louw-Nida, Greek – English Lexikon of the
New Testament). Exegeza patristică subliniază limpede acest
aspect. Bunăoară, Sfântul Chiril al Alexandriei în exegeza sa la acest
text notează: „Iar că o cunoaştere care constă dintr-o simplă teorie e
declarată de scrierile Sfinţilor (de Scripturi) nefolositoare, poţi
înţelege şi din următoarele. A spus unul dintre Sfinţii ucenici: Tu
crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se
cutremură (Iacov 2, 19). Ce vom zice deci faţă de acestea? Cum va
adeveri deci Hristos, spunând că a avea viaţa veşnică înseamnă a
cunoaşte pe Unul şi adevăratul Dumnezeu şi, împreună cu El, pe Fiul?
Socotesc că trebuie să spunem despre cuvântul Mântuitorului că este
cu siguranţă adevărat, căci cunoaşterea e viaţă, fiindcă naşte (în noi)
puterea tainei şi aduce împărtăşirea de binecuvântarea tainică, prin
care ne unim cu Cuvântul viu şi de viaţă făcător“. Aşadar,
cunoaşterea înseamnă aici întâlnire, experienţă duhovnicească,
comuniune cu Dumnezeu. Este vorba de o cunoaştere prin
participare, empirică, şi nu doar de una teoretică. Acesta este un
adevăr asupra căruia trebuie să revină mereu intelectualul
credincios şi mai cu seamă teologia academică. Doar o cunoaştere
raţională care să nu conducă spre făptuire este o anti-teologie.
Evagrie Ponticul nota că teolog este cel care se roagă şi cel care se
roagă e teolog. De asemenea, în gândirea Sfântului Maxim
Mărturisitorul o teologie fără de lucrare este o teologie demonică.
Probabil că supranumele „Teologul“ dat autorului Evangheliei a patra
nu se datorează doar felului unic în care el descrie activitatea lui
Hristos şi redă cuvintele Sale, ci mai ales faptului că, în
Evanghelia sa, Sfântul Ioan accentuează cum nu se poate mai bine
faptul că viaţa cea nouă adusă de Fiul lui Dumnezeu Întrupat este
una în care predominantă este experienţa directă, vie a lui
Dumnezeu.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">„Ca să fie una, precum suntem şi Noi“</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Unitatea fiinţei dumnezeieşti este sursă şi model al unităţii
comunităţii creştine. Iubirea însemnă comuniune, unitate. Situaţia de
a fi mădulare vii ale Trupului lui Hristos – care este Biserica, după
imaginea promovată de Sfântul Apostol Pavel în epistolele sale –
presupune, desigur, unitatea credincioşilor. O astfel de înţelegere
a trăirii creştine o putem regăsi în viaţa primei comunităţi
creştine din Biserica-mamă de la Ierusalim: „Iar inima şi sufletul
mulţimii celor ce au crezut erau una…“ (Fapte 4, 32). Iar Sfântul
Apostol Pavel vorbeşte în secţiunea despre harisme din Epistola I
către Corinteni de diversitatea darurilor în unitatea aceluiaşi Duh (1
Corinteni 12, 4) şi subliniază că harismele trebuie lucrate „spre
zidire“ a întregului (1 Corinteni 14, 26). Aşadar, este nevoie de
conştiinţă eclesială, conştiinţă care este rezultatul comuniunii în
iubire cu Dumnezeu şi cu oamenii. Pericolul dezbinării este un risc
permanent. Căderea din iubire duce la pierderea comuniunii, la
autonomizare, şi astfel, inevitabil, la dezbinare. Acelaşi mare
Apostol atrage atenţia clericilor din zona Efesului asupra pericolului
dezbinării care poate veni din afară, dar şi din interior: „Căci
după plecarea mea vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu vor
cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi grăind
învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei“ (Fapte 20,
29-30). „Răstălmăcirea învăţăturii“ de care vorbeşte aici Apostolul
vizează încercarea de a pătrunde tainele iconomiei mântuirii în afara
comuniunii cu Dumnezeu. O astfel de încercare este sortită
întotdeauna eşecului. Istoria ereziilor cu care s-a confruntat
comunitatea creştină este o istorie a unor astfel de încercări. În
afara trăirii vii întru Hristos, în afara comuniunii în iubire,
dogmele credinţei creştine pot fi răstălmăcite. În acest sens, în
epistolele pastorale, Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre
„învăţătura cea sănătoasă“ (2 Timotei 4, 3; Tit 1, 9; 2, 1) care
trebuie păstrată şi ferită de orice răstălmăcire (1 Timotei 4, 1; 6,
3-5). În general, Sfinţii Părinţi au legat dezbinarea de erezie.
Aşadar ortodoxia înseamnă nu numai o anumită învăţătură, ci
dragoste smerită. Dra-gostea smerită este condiţia rămânerii în
adevăr, iar acesta din urmă nu este un concept gol, ci o persoană
este Hristos – „Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan14, 6). Asemenea lui
Hristos în grădina Ghetsimani, Biserica se roagă în fiecare
dumnezeiască Liturghie pentru unitatea (gr. enoteta) credinţei,
adică pentru rămânerea în dragostea şi comuniunea cu Hristos.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Sinodul ecumenic – expresie a comuniunii în dragoste</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Prăznuirea în această duminică a Sinodului I Ecumenic de la Niceea
din 325 nu este deloc întâmplătoare. Biserica se raportează la acest
moment pentru a arăta efortul împlinirii rugăciunii lui Hristos pentru
unitatea urmaşilor Săi, în istorie. Aşa cum se ştie, în faţa
pericolului ereziei lui Arie, care considera că Hristos nu este
Dumnezeu, ci doar o creatură specială, Biserica a adunat 318 episcopi
în cetatea Niceii (Asia Mică – astăzi Iznik în Turcia) pentru a
răspunde acestei situaţii. Aceştia s-au adunat nu pentru a ajunge la
un acord raţional, negociind diferitele argumente teologice, ci
pentru a mărturisi ceea ce ei trăiau, şi anume Adevărul despre
Persoana Fiului. După mărturiile vremii, mulţi dintre episcopii
participanţi păstrau pe trupul lor semnele schingiuirilor din epoca
prigonirii Bisericii, epocă care abia se încheiase. Acest lucru
subliniază şi mai mult calitatea de mărturisitori ai Adevărului pe
care au avut-o Părinţii la Niceea, Adevăr pentru care erau gata să
plătească chiar cu preţul propriei vieţi. Etimologic termenul „sinod“
vine de la grecescul synodos, care este format din prepoziţia syn =
„împreună“, şi cuvântul odos = „drum“, „cale“, însemnând deci, „a merge
împreună pe aceeaşi cale“. Tradiţia creştină a sinodului urcă până
în vremea apostolică, primul sinod ţinut vreodată fiind considerat
cel de la Ierusalim (anul 48 sau 49 d.H., după alţii 50, chiar 51),
numit „sinodul apostolic“, despre care pomenesc Sf. Luca (Fapte cap.
15), dar şi Sf. Apostol Pavel (Galateni 2, 1-10). La acest prim
sinod, reprezentanţii Bisericii adunaţi au hotărât ca cei convertiţi
dintre păgâni să poată deveni creştini fără să mai observe prevederile
Legii mozaice, răspunzând astfel ereziei iudaizante, care dădea
acelor precepte valoare soteriologică. După acest model, Biserica
a convocat sinoade ecumenice sau soboare de episcopi din toată lumea
creştină, care reprezentau diferitele comunităţi locale, pentru a
răspunde împreună la provocările diferitelor erezii care au apărut
de-a lungul timpului. Aşa cum am amintit, principiul sinodal de
conducere a Bisericii, şi sinodul ecumenic – ca for suprem, nu
trebuie înţeles ca o adunare în care se iau hotărâri în funcţie de
argumente raţionale şi de dezbateri doar omeneşti, ci mai mult în
sensul întâlnirii în comuniune de iubire şi, în acest cadru, de
mărturisire a adevărului. Asemenea cu participanţii la primul sinod
al Bisericii, şi participanţii la celelalte sinoade, ulterioare, au
avut conştiinţa faptului că nu ei singuri, ci asistaţi şi călăuziţi
de Duhul lui Dumnezeu au luat anumite hotărâri. De aceea şi formula
de la Ierusalim: „Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă“ (Fapte 20, 28)
este folosită în hotărârile finale ale sinoadelor ecumenice.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Duminica aceasta este una din ultimele duminici din ciclul
penticostarului, următoarea fiind chiar duminica praznicului Pogorârii
Duhului Sfânt. Fiind duminica de după Înălţarea Domnului, ea
transmite ideea că Hristos nu a părăsit lumea, ci ne invită permanent la
cunoaşterea şi comuniunea cu El în cadrul eclesial. Biserica ne
invită să nu ne mulţumim cu o cunoaştere teoretică despre Hristos. Să
nu reducem credinţa creştină la informaţii de tot felul (biblice,
istorice, chiar teologice), ci, în sens biblic, suntem chemaţi la o
cunoaştere mai adâncă prin participare, prin experiere directă şi
personală. Doar aşa vom putea rămâne în Adevăr, doar aşa vom putea
să rămânem în „unitatea credinţei şi părtăşia Duhului Sfânt“.
Cunoaşterea prin experienţă şi rămânerea în unitate sunt în
interdependenţă. Cunoaşterea falsă (sau înşelarea) şi dezbinarea
sunt, de asemenea, legate între ele. Aşadar, numai viaţa autentică în
Hris-tos ne poate asigura vieţuirea în comuniune de iubire cu
Dumnezeu şi cu semenii, comuniune care începe aici, dar se continuă
în „viaţa de veci“.</span></i></span><br />
<span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">
</span></i></span><span style="color: #cc0000;"><i><span style="font-size: large;">Pr. lect. dr. Marian Vild</span></i></span>BLOG ENCICLOPEDIChttp://www.blogger.com/profile/01741451084615722076noreply@blogger.com0