Bunicul a parasit timpul ce invarte ceasul de pe noptiera. Nu a plecat definitiv, a luat doar un alt tren...
Va rog sa nu il uitati pe acest batran de 1003 luni, mandru posesor al celor 9 bloguri. Pana in ultima clipa am crezut ca se va face bine pentru ca asta am invatat de la el, prin puterea exemplului sau, sa fiu optimista intotdeauna.
Va ramane in inima noastra mereu. Raluca & Oana Cercelaru si toata familia.

ÎPS Andrei: „Recunoștința este o virtute din ce în ce mai rar întâlnită”

„Recunoștința este o virtute din ce în ce mai rar întâlnită”, a subliniat Mitropolitul Clujului, astăzi, 17 ianuarie 2016, în duminica în care creștinii ortodocși au meditat asupra Pildei celor 10 leproși.
Ierarhul a precizat că recunoștința este virtute de mare preț în fața lui Dumnezeu, însă adesea oamenii uită de ea. Ca și în Pilda celor 10 leproși, când doar unul din cei 10 vindecați de Mântuitorul s-a întors să Îi mulțumească Fiului lui Dumnezeu, și în viața de zi cu zi, oamenii când trăiesc bine, uită să Îi mulțumească lui Dumnezeu pentru toate binefacerile de care se bucură: „Cam 10 % dintre oameni sunt recunoscători, iar 90 %, din nefericire, sunt ingrați pentru că nu răspund binefacerii cu recunoștință. Cea mai mare mulțumire pe care trebuie să o avem este față de Dumnezeu. Apoi, trebuie să avem recunoștință față de părinții care ne-au născut, ne-au crescut și ne-au educat, față de dascăli, față de preoții duhovnici și față de toți binefăcătorii noștri”, a subliniat Înaltpreasfințitul Arhiepiscop și Mitropolit Andrei.

19-01-2016  

Spiritualitate ÎPS Andrei: „Recunoștința este o virtute din ce în ce mai rar întâlnită”, napocanews

• Clujeanul Valentin Lungu a devenit vicepreședinte ANRM
• Combate stresul cu ajutorul plantelor

Evanghelia de Duminică: Robia cea mai grea este atunci când nu-L cunoști pe Dumnezeu Robia cea mai grea este atunci când nu-L cunoști pe Dumnezeu

Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului)
Matei 4, 12-17
În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemnițat, Iisus a plecat în Galileea. Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor.
Duminica de astăzi se leagă de evenimentul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, deoarece urmăreşte atât logic, cât şi cronologic lucrarea Sa pământească. Textul Sfintei Evanghelii arată că Mântuitorul Iisus Hristos, după ce a fost botezat de Ioan în Iordan şi după ce a fost ispitit de diavolul în muntele Carantaniei, a auzit că Ioan Botezătorul a fost întemniţat. Ca urmare, a părăsit Iudeea şi a mers în hotarele seminţiilor lui Zabulon şi Neftali, aproape de Marea Mediterană, şi acolo a început a învăţa pe oameni spunându-le să se pocăiască, deoarece s-a apropiat Împărăţia cerurilor.
Începutul propovăduirii Domnului nostru Iisus Hristos se leagă de evenimentele petrecute în societatea iudaică, anume de mişcările produse de propovăduirea Sfântului Ioan Botezătorul şi de notorietatea pe care persoana acestuia o căpătase în faţa poporului iudeu. Activitatea Sfântului Ioan Botezătorul se desfăşurase, din punct de vedere cronologic, înainte de lucrarea propovăduitoare a Mântuitorului Iisus Hristos, şi pentru puţin timp în paralel cu Acesta. Momentul Botezul Domnului, pe care l-am cinstit zilele trecute, este unul care pune în lumină convergenţa şi concordanţa între lucrarea Mântuitorului Hristos şi cea a Sfântului Ioan Botezătorul. Întâlnirea dintre Fiul lui Dumnezeu şi Ioan la râul Iordan ne descoperă Sfântă Treime, prin Persoana Fiului Care Se botează, prin glasul Tatălui din cer şi prin Persoana Duhului în chip de porumbel. Din acest fapt, deducem că Revelaţia lui Dumnezeu se împlineşte în Întruparea Cuvântului şi în activitatea Sa învăţătorească. Dar momentul Botezului Domnului mai marchează şi întâlnirea întregii Tradiţii a Sfinţilor Proroci din perioada vechi-testamentară cu Persoana lui Mesia la Care aceste prorociri fac referire. De asemenea, această Sfântă Tradiţie prorocească a pregătirii şi vestirii lui Mesia se găseşte ipostaziată în persoana Sfântului Ioan Botezătorul, care atinge cu mâna sa creştetul Atotţiitorului, despre Care mărturiseşte că este Mielul lui Dumnezeu. Din acest eveniment al Botezului deducem că tradiţia prorocirilor mesianice ia sfârşit tocmai în clipa când Mesia este binevestit de Ioan. Din acest punct de vedere, Biserica îl numeşte precum Mântuitorul Hristos, Înaintemergător. Acest caracter de Înaintemergător este pus în valoare şi de textul evanghelic de astăzi, respectiv al Duminicii după Botezul Domnului, atunci când se spune că Iisus a auzit că Ioan a fost întemniţat şi că după aceea Şi-a început activitatea propovăduitoare.
Retragerea în Galileea
Activitatea Sa învăţătorească se leagă de pregătirea anterioară, adică de momentul Botezului pe care l-am amintit, dar şi de ispitirea pe care a avut-o în muntele Carantaniei. Sfânta Evanghelie după Matei ne istorisește că Domnul a postit timp de patruzeci de zile, iar după aceea a biruit întreita ispitire a diavolului. Postirea lui Hristos ne arată nu faptul că El ca Dumnezeu avea nevoie să postească sau să biruiască în ispite, deoarece despre Dumnezeu este impropriu să spunem că poate fi ispitit. El a postit şi a fost ispitit în dimensiunea firii Sale omeneşti, ca să o crească şi să o actualizeze la caracterul desăvârşit al dumnezeirii Sale. Abia după acest prag începe activitatea Sa învăţătorească. În acest timp era ispitit şi Înaintemergătorul Său, Sfântul Ioan Botezătorul, care ajunge să fie închis şi omorât în urma unor intrigi.
Sfânta Evanghelie de astăzi mai menţionează că Domnul S-a retras din Iudeea atunci când a fost închis Ioan, iar prin aceasta ne arată că lucrarea învăţătorească începe în continuitatea lucrării Înaintemergătorului Său. Retragerea din Iudeea nu este prilejuită de vreun sentiment de frică, mai ales frica de persecuţie, deoarece este ilogic să credem că Hristos, Care a biruit ispitirile diavolului în muntele Carantaniei, ar fi avut frică de vreo stăpânire lumească. El S-a retras din smerenie, deoarece, fiindu-i refuzată propovăduirea Înaintemergătorului Său, mai ales în Iudeea care era centrul vieţii spirituale şi politice a lui Israel, Se retrage să propovăduiască acolo unde este primit. Din acestea vedem că Hristos pune mare preţ pe libertatea oamenilor, şi chiar când aceasta se manifestă ostilă într-un chip colectiv sau instituţional, El Se retrage, aşa cum S-a retras în cazul de faţă în pământul seminţiilor lui Zabulon şi Neftali. Aceste seminţii, vieţuind în vecinătatea cosmopolită a unor populaţii de mai multe culturi, printre care amintim: asirieni, canaaniţi, babilonieni, romani, elini, fenicieni, nu mai păstrau în totalitate valoarea culturii iudaice de la Ierusalim, şi deci obiceiurile lor deveniseră dominate de idolatrie, formalism, dezinteres pentru cele spirituale. Prin acest debut al activităţii învăţătoreşti, vedem că Hristos propovăduieşte omului dinspre dimensiunea văzută a vieţii spre cea nevăzută sau înţelegătoare. Astfel, în teologia dogmatică, spunem că revelaţia se înfăptuieşte pe de o parte, la început, pe cale naturală, şi apoi se aprofundează pe cale supranaturală.
Hristos aduce libertatea adevărată
Mântuitorul Iisus Hristos începe activitatea Sa învăţătorească prin cuvintele pe care le rostise mai înainte şi Sfântul Ioan: „Pocăiţi-vă că S-a apropiat Împărăţia cerurilor”. Prin această expresie vedem că Scriptura condensează într-un mod nesilnic întreg mesajul creştinismului, respectiv Vestea cea Bună a posibilităţii existenţei desăvârşite a făpturii într-o Împărăţie a lui Dumnezeu. Acest mesaj venea pe fondul unor evenimente politice recente, anume dominaţia de mai multe veacuri a poporului evreu de către alte popoare sau entităţi politice: robia babiloniană, apoi Imperiul Macedonean şi dominaţia elenistă, după care vedem că vine dominaţia Imperiului Roman, manifestată prin numirea la cârma regatului iudeu a unei dinastii neiudaice vasale, cea a Hasmoneilor. În acest context, aspiraţiile spre libertate ale evreilor erau din ce în ce mai prezente, mai vocale şi mai puternice. Nevoia de autodeterminare politică şi religioasă a evreilor constituia fondul prin care ei concepeau ideea de libertate, de aceea Hristos le propovăduieşte surprinzător o altă formă de libertate, întruchipată de acea Împărăţie care nu este din lumea aceasta, adică o Împărăţie a cerurilor. Prin aceasta, Domnul Hristos transferă preocupările omului păcătos din planul existenţei istorice către un plan al existenţei veşnice, adică către adevărata libertate în Dumnezeu. Propovăduirea Mântuitorului Iisus Hristos îndreaptă atenţia oamenilor spre un nou sens al libertăţii, care devine dintr-odată accesibil nu numai celor cu statut social liber, ci şi sclavilor, şi slugilor, şi neputincioşilor. Prin propovăduirea Sa, Mântuitorul Iisus Hristos atrage atenţia asupra libertăţii omului, schimbându-i perspectiva dintr-una social-politică, a înţelesului îngust, spre una veşnică şi infinită de sub robia păcatului şi a morţii. În acest mesaj este conţinut implicit şi sensul acestei libertăţi, anume acela de a conştientiza că adevărata robie nu este dată de o determinare văzută, ci de reaua întrebuinţare a libertăţii creaţiei de a nu-şi mai cunoaşte Cauzatorul ei.
Duminica de astăzi pune în valoare aceste aspecte ale lucrării mântuitoare a lui Hristos
într-un mozaic şi peisaj realist, adaptat la ceea ce aşteaptă să vadă nu numai un om duhovnicesc, ci şi unul care se ghidează după cele materiale. Concordanţa şi sincronizarea lucrărilor prorocilor, a Sfântului Ioan Botezătorul şi a lui Hristos Însuşi, aduc aminte de acea pildă pe care El Însuşi o rosteşte ucenicilor Săi, aceea a lucrătorilor viei. Prin aceea vedem că Dumnezeu lucrează prin oamenii care fac voia Lui, dar aceştia nu sunt primiţi de cei tocmiţi, extinzând răutatea lor prin boicotul întregii vii. Deci lumea aceasta este precum via, un loc al desfăşurării unui război nevăzut pentru mântuirea omului şi câştigul său la viaţa veşnică, aşa cum este evocată activitatea învăţătorească a lui Hristos la urma tuturor slugilor trimise şi ucise de lucrători. Din acest punct de vedere, odată cu luminarea învăţătorească, Hristos deschide şi planul Judecăţii acestei lumi, căci odată cu învăţătura vine şi conştientizarea care modifică culpabilitatea în cazul păcatului din neştiinţă.
Pr. Asist. Dr. Mihai Burlacu, 10 Ianuarie 2016

Sfântul Ioan Botezatorul

În fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.
Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?
Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat in pantece, Ioan afirma ca “nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca Ioan “a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El, care l-a facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”.
Raspunsul la intrebarea “Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?”, il gasim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34), care reda marturia Botezatorului: “Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu” (In 1, 33-34). Parintele Dumitru Staniloae, talcuieste acest eveniment astfel: “Dumnezeu il poate face pe om sa auda in forma omeneasca ceea ce vrea El sa-i spuna, si sa vada in forma in care vad ochii omenesti vointa Sa dintr-un anumit moment. Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El. Cum putea vorbi omeneste Fiul lui Dumnezeu intrupat, asa si Tatal Lui a putut “vorbi” sau face pe Ioan sa-L auda vorbind. Se arata si in aceasta ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu”.
Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul
Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!”.
Ioan Botezatorul model al smereniei
In conditiile in care, omul cazut in pacat nu mai doreste sa se afirme decat pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si toate, Sfantul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: “Nu sunt vrednic, ca plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintei” (In 1, 27). Desi afirma de doua ori: “Iata Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii”, iar dupa botezul Domnului in Iordan: “Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas peste El”, marturiseste: “Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca.” Pare nefiresc ca un om sa doreasca sa se micsoreze, cu scopul ca aproapele sau sa sporeasca. Firesc ii este omului cazut din har, sa doreasca a creste si a se imbogati pe seama si in dauna celorlalti. Semenii trebuie sa existe pentru un om cazut in pacat, doar sa-l admire si sa-i slujeasca.
Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar spre a birui mandria. Trebuie sa retinem ca avem capacitatea de a iesi din noi si a ne jertfi pentru aproapele nostru.
Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Boteazatorul
Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica.
Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.
Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, semnifica chemarea evreilor si a paganilor la Hristos.
Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.
Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.
Moartea Sfantului Ioan Botezatorul
Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.
Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul
Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).
La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul.
Adrian Cocosila

Sfântul Ioan Botezatorul

În fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.
Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?
Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat in pantece, Ioan afirma ca “nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca Ioan “a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El, care l-a facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”.
Raspunsul la intrebarea “Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?”, il gasim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34), care reda marturia Botezatorului: “Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu” (In 1, 33-34). Parintele Dumitru Staniloae, talcuieste acest eveniment astfel: “Dumnezeu il poate face pe om sa auda in forma omeneasca ceea ce vrea El sa-i spuna, si sa vada in forma in care vad ochii omenesti vointa Sa dintr-un anumit moment. Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El. Cum putea vorbi omeneste Fiul lui Dumnezeu intrupat, asa si Tatal Lui a putut “vorbi” sau face pe Ioan sa-L auda vorbind. Se arata si in aceasta ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu”.
Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul
Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!”.
Ioan Botezatorul model al smereniei
In conditiile in care, omul cazut in pacat nu mai doreste sa se afirme decat pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si toate, Sfantul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: “Nu sunt vrednic, ca plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintei” (In 1, 27). Desi afirma de doua ori: “Iata Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii”, iar dupa botezul Domnului in Iordan: “Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas peste El”, marturiseste: “Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca.” Pare nefiresc ca un om sa doreasca sa se micsoreze, cu scopul ca aproapele sau sa sporeasca. Firesc ii este omului cazut din har, sa doreasca a creste si a se imbogati pe seama si in dauna celorlalti. Semenii trebuie sa existe pentru un om cazut in pacat, doar sa-l admire si sa-i slujeasca.
Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar spre a birui mandria. Trebuie sa retinem ca avem capacitatea de a iesi din noi si a ne jertfi pentru aproapele nostru.
Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Boteazatorul
Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica.
Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.
Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, semnifica chemarea evreilor si a paganilor la Hristos.
Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.
Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.
Moartea Sfantului Ioan Botezatorul
Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.
Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul
Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).
La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul.
Adrian Cocosila

Praznicul Nașterii Domnului, bucurie mare pentru preoții și credincioșii clujeni

Zi de mare bucurie a fost astăzi în Catedrala Mitropolitană din centrul Clujului, care a fost neîncăpătoare de creștinii veniți să participe la Sfânta Liturghie a praznicului Nașterii Domnului Hristos. Părinți împreună cu copii lor, mulți tineri, dar și persoane adulte și în vârstă au participat la slujba săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, alături de un numeros sobor de preoți și diaconi.
La Sfânta Liturghie a luat parte și președintele Academiei Române, Ionel Valentin Vlad, alături de alți reprezentanți ai autorităților locale.
Părintele Mitropolit a dat citire în cadrul cuvântului de învățătură, pastoralei de Crăciun, care pune accent pe educarea tinerilor. În contextul celor ce se întâmplă în societatea de astăzi și în lumea postmodernă, Înaltpreasfinția Sa a spus că nu există altă soluţie, decât educarea celor mici, iar modelul absolut în acest sens este Domnul Iisus Hristos, Cel născut în ieslea Betleemului.
La finalul pastoralei, Înaltpreasfințitul Andrei a mai spus că tinerii trebuie educați în spiritul Evangheliei lui Hristos, iar misiunea aceasta importantă le revine celor trei mari instituții: Biserica, Familia și Școala.
Arhiepiscopul și Mitropolitul Clujului i-a îndemnat pe creștini să participe la Sfânta Liturghie, așa îi pot întoarce puțin din iubirea pe care Dumnezeu a oferit-o în dar, titrează Radio Renașterea.
Atmosfera de sărbătoare a fost intensificată de colindele interpretate de corul Catedralei Mitropolitane, condus de pr. prof. Vasile Stanciu. La momentul împărtășaniei foarte mulți credincioși, în special copii, au primit Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, iar la finalul slujbei Înaltpreasfințitul Andrei l-a ridicat la rangul de protosinghel pe Ieromonahul Benedict Vesa, secretar eparhial și cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca.
NapocaNews

Rugaciune pentru iertare.