Posted: 24 Sep 2012 05:24 AM PDT
Foto: Daniela Brown | Flickr.com
Azi am un mesaj mai special.
Aş vrea să te gândeşti pentru un moment:
“Sunt eu oare pregătit să văd toată
splendoarea acestui minunat spectacol care este viaţa mea, viaţa ta,
viaţa noastră… multe iţe aparent firave, atât de mult şi neaşteptat de
interesant interconectate?”
“Sunt eu oare dispus să accept iubitor măreţia fiinţei mele?”
“Sau e mai confortabil să rămân în
rolul cunoscut pe care îl joc atât de natural şi firesc în fiecare zi,
pe o scenă mititică, prăfuită, dar familiară şi predictibilă, ce-mi dă
confort şi senzaţia că am lucrurile sub control?”
Şi de te-ntrebi ce e cu acest mesaj, să ştii că de vină este cursul Essence din weekend pentru care sunt profund recunoscătoare.
Şi de ţi-am stârnit curiozitatea să
ştii că nu prea am cum să-ţi spun ce s-a întâmplat acolo, pentru că e
ceva ce chiar nu se poate translata în cuvinte.
E O TRĂIRE… E PERSONALĂ… E DOAR DESPRE MINE… ŞI E COPLEŞITOARE.
Ce pot să-ţi spun însă este că viaţa e altfel atunci când îţi trăieşti esenţa. Cum faci asta?
Păi e uşor şi complicat în acelaşi
timp. La fel ca şi în cazul dezvoltării corpului nostru sau maturizării
noastre, şi a-ţi trăi esenţa este un proces. E unul natural, cu etapele
lui, ce se întâmplă fie că îţi dai seama, fie că nu. Devenind conştient
de el, îl poţi susţine şi te poţi bucura de măreţia lui pe măsură ce se
întâmplă, nu doar după mulţi ani, când poţi face legăturile mai uşor
între lucrurile ce ţi s-au întâmplat.
Dacă te întrebi concret ce poţi
face… Începe prin a te lăsa desprins, detaşat de ceea ce ştii şi crezi
despre tine, despre oameni, despre cum crezi tu că funcţionează
lucrurile.
Pur şi simplu permite-i vieţii să te surprindă! Dar nu pasiv pe margine, ci intrând în jocul creaţiei cu ea.
Dar atenţie… e nevoie de multă
putere personală pentru a face asta. E nevoie să fii pregătit să vezi
viaţa la o cu totul altă dimensiune ce transcende logica şi să fii
dispus să accepţi şi să iubeşti măreţia a ceea ce de fapt, în
profunzime, eşti.
Nu-ţi face probleme dacă simţi că nu e momentul pentru tine. Toate lucrurile îşi au timpul lor.
Dar niciodată nu e prea târziu sau prea devreme pentru a te iubi şi bucura de tine, şi a împărtăşi din ceea ce eşti celorlalţi.
C'est ma vie, c'est ma vie... (colaj 50 min)
Asculta mai multe audio populara
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu